– Ce ați face, fiii mei, dacă ați găsi un sac de bani pe drum?

Primul medită puțin, apoi spuse:

– L-aș înapoia stăpânului său, rabi.

„A vorbit prea degrabă – gândi pentru sine rabinul. Mă întreb dacă o fi sincer”.

Al doilea discipol se gândi și spuse:

– Dacă nu m-ar vedea nimeni, l-aș păstra.

„A vorbit cu voce sinceră dar cu o inimă haină – gândi din nou rabinul. Nu este demn de încredere”.

În cele din urmă, vorbi cel de-al treilea discipol:

– Probabil aș avea ispita de a-l păstra. Pentru aceasta, l-aș ruga pe Dumnezeu să-mi dea puterea de a rezista acestui impuls și de a acționa în mod corect.

„Iată un om sincer în care aș putea să mă încred” – încheie rabinul.

 

Doar cel care se cunoaște pe sine poate să prevadă cum va fi comportamentul său într-o anumită circumstanță. A-l cunoaște pe Dumnezeu și a te cunoaște pe sine însuți – noverim te, noverim me („să te cunosc, să mă cunosc”), spunea sfântul Augustin -, aceasta este cunoașterea cea mai importantă.

Pentru a ne cunoaște, ne vine în ajutor acea clasică practică de pietate creștină numită „examen de conștiință”, Este foarte util să vedem în fiecare seară înainte de culcare – care a fost comportamentul nostru de-a lungul zilei. Întotdeauna vom găsi motive pentru a-i cere iertare lui Dumnezeu și, în felul acesta, vom putea dormi în pace.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013