DATORIILE ȘI SOMNUL

Cezar August a aflat că urmau să fie scoase la licitație toate bunurile unui cavaler roman care tocmai murise, lăsând în urma sa o mulțime de datorii și sute de creditori. Trimise pe una dintre slugile sale de încredere cu un ordin clar: să liciteze până la sfârșit pentru patul acelui cavaler.

Sluga voi să știe de ce tocmai acel capriciu, iar Augustus îi răspunse:

– Știi doar cât de rău dorm noaptea, abia de reușesc să adorm. M-am gândit că, dacă acest cavaler care tocmai a murit reușea să doarmă, în ciuda datoriilor pe care le avea, patul pe care dormea trebuie să aibă proprietăți somnifere.

Datoriile pe care le avem cu vecinii noștri nu ar trebui să ne întrerupă somnul: nu au obiceiul de a veni noaptea spre a ne cere să le plătim.

Datoriile pe care le avem față de Dumnezeu sunt cu totul altceva. A te culca cu păcat pe suflet, ba chiar cu păcat de moarte, reprezintă un risc destul de mare.

De aici, acea practică a pietății creștine a examenului de conștiință înainte de culcare. Este bun și necesar lucru, chiar dătător de pace, a-i cere iertare Domnului – „a face pace” – pentru a putea dormi liniștiți.