ISPITIREA LUI DUMNEZEU

Reacționând la cea de-a doua ispită a Celui Rău, Isus i-a zis: „Din nou este scris: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău»” (Mt 4,7). Cum îl punem la încercare pe Domnul, Dumnezeul nostru? Facem acest lucru atunci când emitem anumite pretenții de la Dumnezeu, în loc să căutăm să împlinim voința sa.

De exemplu, dacă Diavolul v-ar ispiti, spunând: „Dacă Dumnezeu te iubește, atunci va avea grijă de tine chiar dacă vei sări de pe această stâncă. Dacă nu te va prinde, atunci înseamnă că nu-i pasă”. Desigur, putem înțelege nesăbuința unei astfel de ispite.

Sunt și alte moduri, mai subtile, prin care îl putem pune pe Dumnezeu la încercare. De exemplu, să presupunem că avem un membru al familiei care este bolnav și ne rugăm: „Doamne, știu că mă iubești, așa că, în baza acestei iubiri, îți cer o vindecare”. Sau să zicem că deschideți o nouă afacere și vă rugați: „Doamne, încep această afacere și ți-o încredințez ție ca să o faci prosperă”. Sau vă doriți foarte mult să fiți primit la o anumită facultate și vă rugați: „Doamne, te rog să-mi faci această favoare și să mă ajuți să fiu admis”.

Problema cu toate aceste rugăciuni este că ne fixăm anumite așteptări din partea lui Dumnezeu. Iar uneori condiționările ar putea fi rostite astfel: „Dacă nu-l vindeci pe membrul familiei mele, înseamnă că nu mă iubești”. Sau: „Dacă afacerea mea eșuează, atunci este pentru că nu m-ai ajutat”. Sau: „Dacă nu intru la această facultate, atunci nu mi-ai ascultat rugăciunea”.

Singura rugăciune potrivită pentru orice împrejurare este cea fundamentată pe Rugăciunea Domnească: „Vie împărăția ta, facă-se voia ta…”, sau rugăciunea lui Isus din Grădina Ghetsemani: „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să fie!” (Lc 22,42).

Isus, nu ar fi împlinit voința Tatălui dacă ar fi sărit de pe acoperișul templului pentru a dovedi că este Dumnezeu. În viață, s-ar putea să ne rugăm pentru multe lucruri care reprezintă doar voința noastră, nu și a Tatălui. Astfel, rugăciunea noastră trebuie să fie atent formulată pentru a nu ne trezi că îi punem condiții lui Dumnezeu sau că avem  așteptări de la Domnul care nu sunt conforme voinței sale. Domnul dorește să ne schimbe, să ne transforme, astfel încât voința noastră să ajungă să fie conformă voinței sale. Acesta trebuie să fie scopul rugăciunii noastre.

Meditați cu privire la rugăciunea dumneavoastră. Pentru ce vă rugați? Cum vă rugați? Rugăciunea dumneavoastră îl „ispitește” pe Dumnezeu, formulând anumite pretenții? Împlinirea voinței lui Dumnezeu trebuie să fie scopul vieții noastre. Căutați ca tot ceea ce faceți să fie în conformitate cu cererile formulate în rugăciunea Tatăl nostru, urmărind mereu împlinirea voinței lui Dumnezeu, și înșelăciunile subtile ale Diavolului nu vor avea putere asupra dumneavoastră.