ISUS A FOST ÎNĂLȚAT LA CER
LECTURA I
În timp ce erau cu ochii aţintiţi spre cer, el s-a înălţat.
Citire din Faptele Apostolilor 1,1-11
În prima carte, o, Teofil, am tratat despre tot ce a făcut şi a învăţat Isus de la început 2 până în ziua în care a fost înălţat, după ce, prin Duhul Sfânt, i-a instruit pe apostolii pe care îi alesese. 3 După pătimirea sa, el li s-a prezentat viu, cu multe dovezi, arătându-li-se timp de patruzeci de zile şi vorbindu-le despre cele privitoare la împărăţia lui Dumnezeu. 4 Şi în timp ce era cu ei, le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aştepte promisiunea Tatălui “pe care – zicea el – aţi auzit-o de la mine: 5 Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi în Duhul Sfânt, nu după multe zile”. 6 Atunci, cei care se adunaseră l-au întrebat, zicând: “Doamne, în acest timp vei restabili împărăţia lui Israel?” 7 Dar el le-a zis: “Vouă nu vă este dat să cunoaşteţi timpurile sau momentele pe care Tatăl le-a stabilit prin propria autoritate. 8 Însă când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului”. 9 Şi spunând acestea, sub privirile lor, el a fost înălţat şi un nor l-a ascuns din ochii lor. 10 În timp ce erau cu ochii aţintiţi spre cer şi el se înălţa, iată că le-au apărut doi bărbaţi în haine albe 11 şi le-au spus: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 46(47),2-3.6-7.8-9 (R.: 6)
R.: Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie, Domnul se înalţă în sunete de trâmbiţă.
sau:
Aleluia.
2 Toate popoarele, bateţi din palme,
aclamaţi-l pe Dumnezeu cu strigăte de bucurie!
3 Căci Domnul Preaînalt este înfricoşător,
mare rege peste tot pământul. R.
6 Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie,
Domnul se înalţă în sunete de trâmbiţă.
7 Cântaţi-i psalmi lui Dumnezeu, cântaţi-i!
Cântaţi-i regelui nostru, cântaţi-i! R.
8 Căci Dumnezeu este rege peste tot pământul,
cântaţi-i cu măiestrie!
9 Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri,
Dumnezeu stă pe tronul său cel sfânt. R.
LECTURA A II-A
Cristos a intrat chiar în cer.
Citire din Scrisoarea către Evrei 9,24-28; 10,19-23
Fraţilor, Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mână de om, prefigurare a celui adevărat, ci chiar în cer, ca să se arate acum înaintea feţei lui Dumnezeu în favoarea noastră, 25 şi nu ca să se aducă pe sine de mai multe ori, aşa cum marele preot intră în sanctuar în fiecare an, cu sângele altcuiva, 26 căci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, la împlinirea timpurilor, el s-a arătat o singură dată ca să distrugă păcatul prin jertfa lui. 27 Şi după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată, iar după aceasta este judecata, 28 tot la fel şi Cristos, după ce s-a jertfit o dată ca să ia asupra sa păcatele celor mulţi, se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru a-i mântui pe cei care îl aşteaptă. 10,19 Aşadar, fraţilor, având încredere că vom intra în sanctuar datorită sângelui lui Isus 20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o prin catapeteasmă, adică prin trupul său, 21 şi având un mare preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu inimă sinceră în plinătatea credinţei, curăţindu-ne prin stropire inimile de conştiinţa rea şi spălându-ne trupul cu apă curată! 23 Să ţinem cu neclintire mărturisirea speranţei, pentru că cel care a promis este demn de încredere!
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 28,19a.20b
(Aleluia) “Mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, spune Domnul; eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Aleluia)
EVANGHELIA
În timp ce îi binecuvânta, a fost ridicat la cer.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,46-53
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47 şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, 48 voi veţi fi martorii acestor lucruri. 49 Şi, iată, eu îl trimit asupra voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis, însă voi să rămâneţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!” 50 Apoi i-a scos până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, 51 iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer. 52 Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare 53 şi stăteau tot timpul în templu binecuvântându-l pe Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Tu L-ai înălțat pe Fiul Tău la dreapta Ta. Ai acceptat jertfa Lui de pe Cruce și acum ții cont de mijlocirea Lui. Privește cu bunătate către mine și permite-mi să mă apropii cu încredere de tronul harului Tău pentru a dobândi îndurarea Ta.
Preoția regească a lui Cristos
Misterul înălțării lui Cristos la ceruri celebrează misterul preoției sale regești. Isus este Domnul care, în umanitatea sa, domnește la de dreapta Tatălui. El este Marele Preot al Noului Legământ, care mijlocește pentru noi în fața Tatălui, Mijlocitorul care ne asigură revărsarea continuă a Duhului Sfânt și ne oferă speranța că într-o zi vom ajunge în locul din ceruri pe care El l-a pregătit pentru noi (Compendiu al Catehismului Bisericii Catolice, 132). Regalitatea lui Cristos este menționată în prima lectură. Ni se spune că Isus a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu în cele patruzeci de zile dintre Învierea sa din morți și Înălțarea sa la cer. Adunați în jurul lui Isus înainte de Înălțarea sa, discipolii sunt nerăbdători să afle când va fi restabilită împărăția lui Israel. Discipolii puteau aștepta împlinirea promisiunii lui Isus din Evanghelia după Sfântul Luca (22, 30), care spune că vor ședea pe tronuri. Ca răspuns la întrebarea lor, Isus „descurajează speculațiile cu privire la momentul în care se va întâmpla acest lucru (v. 7), dar descrie mijloacele prin care împărăția va fi restabilită, și anume, prin mărturia apostolilor inspirată de Duhul Sfânt pe întreg pământul (v. 8)” (Hahn, „Christ, Kingdom and Creation in Luke-Acts”, 185). De fapt, Faptele Apostolilor relatează istoria răspândirii Împărăției începând de din Ierusalim, în Iudeea, Samaria și până la marginile pământului.
Trimiterea Duhului
Înălţarea lui Cristos la dreapta Tatălui este legată în mod special de coborârea Duhului Sfânt. Numai prin Înălţare Cristos primeşte Duhul Sfânt de la Tatăl, pentru a-l revărsa asupra Apostolilor, aşa cum promisese. Apostolii nu înţeleg încă pe deplin sensul Împărăţiei şi numai prin darul Duhului Sfânt devin conştienţi în mod deplin cu privire la Împărăţia pe care Cristos a vestit-o de la început. Duhul Sfânt va corecta orice viziune naționalistă și pământească privind Împărăția și le va ridica privirile către Împărăția universală și cerească a lui Dumnezeu. La Rusalii, apostolii devin martori ai Împărăției care nu va avea sfârșit (vezi Ioan Paul II, 12 aprilie 1989). Isus domnește acum în ceruri și stă la dreapta Tatălui. Această acțiune semnifică inaugurarea împărăției sale, împlinirea viziunii profetului Daniel cu privire la Fiul Omului: „i s-au dat stăpânirea, gloria şi domnia şi toate popoarele, neamurile şi limbile îl slujesc. Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică, ce nu va trece, şi domnia lui nu va fi distrusă.” (Dan 7, 13-14) (vezi Catehismul Bisericii Catolice, 664).
Modul în care Isus domnește în ceruri
Psalmul proclamă că Isus, adevăratul Dumnezeu și adevăratul om, „se așează pe tronul său în mijlocul strigătelor de bucurie”, „domnește peste popoare” și este „așezat pe tronul său sfânt”. Înălțarea lui Isus marchează intrarea umanității sale în slava dumnezeiască. Isus a părăsit această lume, nu pentru a ne lăsa orfani, ci pentru a ne deschide calea către Casa Tatălui. Cristos nu este numai Regele nostru, ci și Marele nostru Preot și Mijlocitorul Noului Legământ în care avem parte. Astăzi, „Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mână [de om], prefigurare a celui adevărat, ci chiar în cer, ca să se arate acum înaintea feţei lui Dumnezeu în favoarea noastră” (Evr 9, 24). El intră în sanctuarul ceresc nu cu sângele animalelor, ci cu propriul său sânge vărsat pe Cruce. În cer, Cristos exercită în mod perpetuu preoția sa, mijlocind pentru cei care se apropie de Dumnezeu prin el (vezi Catehismul Bisericii Catolice, 662). Înainte de a părăsi pământul pentru a pregăti un loc pentru noi în Casa Tatălui său, Isus îi trimite pe ucenicii săi la toate neamurile. Ei vor fi martorii săi și vor aduce pe toți oamenii, prin sacramentul Botezului, la comuniune cu Dumnezeu și în Împărăția sa. Isus pleacă, dar rămâne cu noi în Euharistie și în Biserică. De aceea îi poate mângâia pe ucenicii săi, spunându-le și nouă: „Eu sunt cu voi în toate zilele”. Așadar, ucenicii nu sunt întristați de Înălțarea lui Isus, ci se întorc la Ierusalim cu mare bucurie (Lc 24, 52). Ei se bucură pentru că Isus domnește acum în ceruri și pentru că efectele domniei sale – dreptatea, pacea și bucuria oferite prin Duhul Sfânt (Rom 14, 17) – se manifestă în viețile noastre.
Doamne Isuse, Tu ești Capul Bisericii și Te-ai înălțat la ceruri ca să pregătești un loc și pentru mine, care sunt un membru al Trupului Tău. Îndreaptă-mi ochii de la această lume spre Casa cerească, unde Tu stai pe tronul Tău în slavă, la dreapta Tatălui.
Cred cu adevărat că Isus domnește asupra a toate? Sau cedez disperării, o ispită a diavolului, și cred că Dumnezeu a abandonat lumea și pe mine? Contemplarea Înălțării lui Isus la cer mă umple de speranță?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: