ISUS MĂ SCOATE DIN ZONA MEA DE CONFORT - DIN NOU!
EVANGHELIA
Această fiică a lui Abraham nu trebuia să fie dezlegată în zi de sâmbătă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,10-17
În acel timp, Isus învăţa în sinagogă într-o zi de sâmbătă. Şi, iată, era acolo o femeie infirmă de optsprezece ani: era adusă de spate şi nu putea deloc să se îndrepte. 12 Văzând-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: “Femeie, eşti eliberată de infirmitatea ta!” 13 Apoi şi-a pus mâinile asupra ei, iar ea s-a ridicat îndată şi-l glorifica pe Dumnezeu. 14 Dar conducătorul sinagogii, revoltat că Isus vindecase sâmbăta, a spus mulţimii: “Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; în acestea veniţi deci să fiţi vindecaţi, nu în zi de sâmbătă!” 15 Atunci, Domnul i-a răspuns şi i-a zis: “Ipocriţilor! Nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul şi măgarul de la iesle şi-l duce la adăpat în zi de sâmbătă? 16 Şi această fiică a lui Abraham, care era legată de Satana de optsprezece ani, nu trebuia să fie dezlegată în zi de sâmbătă?” 17 Pe când zicea aceste cuvinte, toţi adversarii lui au fost ruşinaţi, iar tot poporul se bucura de toate faptele măreţe care erau făcute de el.
Cuvântul Domnului
Doamne, cred în tine cu o credință care nu caută nicicând să te provoace sau să te pună la încercare. Mă încred în tine, sperând să învăț să accept și să respect voința ta, chiar și atunci când pare să nu aibă sens, așa cum văd eu lucrurile. Fă ca dragostea mea față de tine și față de cei de lângă mine să fie cât mai asemănătoare cu dragostea pe care tu mi-ai arătat-o. Doamne, ferește-mă de „bătrânețea spirituală”.
Isus își manifestă din nou autoritatea ca Mesia
Adversarii lui Isus erau disperați. Nu voiau să creadă că el era Mesia și, mai ales, voiau ca nimeni altcineva să nu creadă că el era Mesia; dar mai era problema supărătoare a minunilor sale. Ei știau că, atunci când Dumnezeu trimitea pe cineva să vorbească în numele lui, de obicei realiza semne prin acea persoană pentru ca oamenii să creadă. Semnul era o dovadă că persoana (Isus în acest caz) era trimisă de Dumnezeu. Isus realiza o mulțime de minuni, pe care majoritatea oamenilor le luau drept semne că fusese trimis de Dumnezeu. Ce puteau face adversarii lui Isus? Nu puteau decât să încerce să-i discrediteze miracolele, în orice mod posibil.
Poți face mult mai multe decât crezi în ziua de Sabat!
Minunea din fragmentul evanghelic de astăzi a fost făcută în ziua de Sabat. Conducătorul sinagogii avea o problemă cu acest lucru: Nu s-a odihnit Dumnezeu însuși în ziua a șasea? Nu ar trebui să facem și noi la fel? Cum poate acest Isus să vindece în ziua de Sabat dacă este cu adevărat de la Dumnezeu? De fapt, erau multe excepții de la regulile privind Sabatul. Într-un alt loc, Isus însuși a spus că Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat (cf. Mc 2,27). Cu siguranță, respectarea Sabatului a fost întotdeauna subordonată practicii carității, adică a fost întotdeauna permisă întreruperea odihnei de Sabat pentru a realiza un gest de caritate în favoarea altcuiva. Isus menționează situații în care, din motive practice (treburi agricole necesare, cum ar fi adăpatul animalelor), se poate lucra fără a încălca odihna prevăzută în ziua de Sabat.
Doamne, te rog, lasă-mă să-mi păstrez mediocritatea.
Înțelegem că obiecția conducătorului sinagogii nu conținea cu adevărat nimic. El nu voia să creadă pentru că ceea ce spunea și făcea Isus i se părea „periculos”. Dacă Isus era Mesia, conducătorul trebuia să-și schimbe viața și nu voia aceasta. Poate că nici nu-și dădea seama că, de fapt, aceasta era adevărata lui obiecție… Și noi putem fi în această situație. Nu vrem să acceptăm ceva ce Isus ne învață prin Biserica Sa, pentru că ar însemna că trebuie să ne schimbăm viața, iar noi nu vrem să o facem. Ne simțim confortabil așa cum suntem. Dacă ar trebui să facem ceea ce ne cere Isus, acest lucru ne-ar scoate din zona noastră de confort. Uneori este vorba de banală teamă de ceva nou. Isus ne oferă întotdeauna ceva nou, dar noi nu vrem. Vrem să rămânem în rutina noastră. Ne-am înconjurat de orizonturi limitate și ne este teamă să le extindem.
Doamne, ajută-mă să te accept pe deplin. Dacă ajung să te resping pe tine sau învățătura ta fără să-mi dau seama, arată-mi. Ajută-mă să înfrunt tentativa de a-mi construi propriul meu mic univers în care mă cred „dumnezeu”. Dacă am „îmbătrânit” din punct de vedere spiritual, reînnoiește-mi tinerețea și ajută-mă să depășesc orizonturile mele restrânse și micșorate, care te exclud.
Când anume, pe parcursul vieții, m-am refugiat în „bătrânețe spirituală” și rutină? Obișnuiesc să omit vreo rugăciune pe care ar trebui să o spun, spunându-mi că nu este atât de importantă? Astăzi voi face un efort suplimentar pentru a o rosti. Există vreun alt aspect al vieții mele spirituale sau morale pe care l-am eliminat pentru a-mi face viața mai „confortabilă”? Este timpul să încep să îl practic din nou!
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: