LECTURA I
Ascultă, Israele: să-l iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima!
Citire din cartea Deuteronomului 6,2-6
Moise a spus poporului, zicând: “Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, ca să păzeşti toate hotărârile şi toate poruncile sale pe care eu ţi le dau, tu, fiul tău, fiul fiului tău, în toate zilele vieţii tale şi ca să ţi se lungească zilele! 3 Ascultă, Israele, şi bagă de seamă să împlineşti, ca să-ţi fie bine şi să te înmulţeşti mult în ţara în care curge lapte şi miere, după cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi: 4 «Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 5 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta! 6 Să fie aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi în inima ta!»”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 17(18),2b-3a.3bc-4.47 şi 51ab (R.: 2)
R.: Te iubesc, Doamne, tu eşti tăria mea!

2b Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3a Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.

3bc Dumnezeul meu, stânca mea
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.

47 Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea
şi preaînălţat este Dumnezeul mântuirii mele!
51ab El dă mari izbânzi regelui său,
arată milostivire faţă de unsul său. R.

LECTURA A II-A
Isus, pentru că rămâne în veci, are o preoţie netrecătoare.
Citire din Scrisoarea către Evrei 7,23-28
Fraţilor, în vechea alianţă, erau mai mulţi cei care deveneau preoţi, pentru că moartea îi împiedica să dureze, 24 dar el, pentru că rămâne în veci, are o preoţie netrecătoare. 25 De aceea, el poate să mântuiască definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu, căci este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea lor. 26 Într-adevăr, de un astfel de mare preot avem nevoie: sfânt, nevinovat, fără pată, separat de păcătoşi, mai presus de ceruri; 27 el nu are nevoie, ca marii preoţi, să aducă jertfă în fiecare zi, mai întâi pentru păcatele proprii şi apoi pentru cele ale poporului: aceasta a făcut-o o dată pentru totdeauna, jertfindu-se pe sine însuşi. 28 De fapt, Legea stabileşte ca mari preoţi oameni care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, venit în urma Legii, îl constituie pe Fiul care este desăvârşit pentru totdeauna.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23bc
(Aleluia) Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău! Să-l iubeşti pe aproapele tău!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,28b-34
În acel timp, unul dintre cărturari s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: “Care este prima dintre toate poruncile?” 29 Isus i-a răspuns: “Prima este: «Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!» 31 A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea”. 32 Cărturarul i-a zis: “Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el 33 şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”. 34 Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: “Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, te iubesc. Inima mea îți aparține pentru a locui în ea. Sufletul meu tânjește să fie cu tine. Mintea mea se bucură să contemple tot ce ai înfăptuit pentru mine. Puterea mea depinde de puterea ta. Fie ca dragostea mea față de tine să se manifeste astăzi și în slujirea fraților și surorilor mele.

Deuteronomul în calitate de ultim testament al lui Moise

Prima lectură de astăzi este luată din Cartea Deuteronomului, care conține ultimele discursuri ale lui Moise înainte de moartea sa. Când Moise a vorbit, poporul Israel se afla la sfârșitul celor patruzeci de ani de peregrinări prin pustiu. De-a lungul timpului petrecut în pustiu, Israelul s-a răzvrătit continuu împotriva Domnului. Când Israelul s-a închinat vițelului de aur la începutul peregrinării în pustiu, preoția a fost retrasă de la fiii întâi-născuți și rezervată seminției lui Levi (Ex 32,29). Legi suplimentare cu privire la leviți și la preoție au fost date poporului în Cartea Leviticului. Ceva similar se întâmplă aici, în Cartea Deuteronomului. Moise a răspuns apostaziei păcătoase a poporului față de Baal Peor (Num 25) cu mai multe legi care au fost consemnate în Cartea Deuteronomului. Moise a încercat să pregătească poporul pentru viața din Țara Promisă: „El avertizează cele douăsprezece triburi cu privire la provocările cu care se vor confrunta în viitor și îi îndeamnă să fie atenți la ceea ce au învățat în trecut. Mai presus de toate, Moise proclamă dragostea Domnului față de Israel și adresează îndemnuri puternice pentru ca Israelul să îi răspundă iubirii Sale prin supunere fidelă față de Legământ” (Ignatius Catholic Study Bible: Deuteronomy, p. 14). Deuteronomul „subliniază nevoia de a asculta de Domnul și de a-l iubi din toată inima, anticipând învățătura lui Isus despre prima și cea mai mare poruncă” (A Catholic Guide to the Old Testament, p. 167).

Cele două mari porunci

Ca Noul Legiuitor, Isus i-a răspuns cărturarului care l-a întrebat despre cea mai mare dintre cele 613 legi date în cele cinci cărți ale lui Moise (începând cu Geneza și până la Deuteronom). Cărturarul a aprobat răspunsul lui Isus, conform căruia prima poruncă este să-l iubim pe Dumnezeu și a doua este să ne iubim aproapele. Cărturarul a adăugat că trăirea acestor două porunci era mai valoroasă decât toate arderile de tot (holocausturile), sacrificiile de animale și celelalte ofrande făcute în Templul din Ierusalim. Sacrificiile erau ritualuri care simbolizau oferirea de sine a închinătorului lui Dumnezeu. Unele sacrificii – precum arderea de tot, ofranda de cereale – exprimau comuniunea cu Dumnezeu. Alte două tipuri de sacrificii – ofranda pentru păcate și ofranda pentru vinovăție – urmăreau să restabilească comuniunea cu Dumnezeu. Proclamând dragostea față de Dumnezeu și dragostea față de aproapele ca fiind cele mai mari două porunci, Isus aduce la îndeplinire numeroasele și variatele legi privind sacrificiile. Sacrificiile de animale poruncite de Legea lui Moise au prefigurat jertfa de sine a lui Isus, care ne conferă puterea, prin harul Duhului Sfânt, de a ne oferi cu iubire viața lui Dumnezeu și de a ne sluji cu iubire frații și surorile.

Fiul a fost numit Mare Preot prin cuvântul de jurământ

A doua lectură evidențiază un contrast între vechi și nou, între preoția veche și preoția nouă. Scrisoarea către Evrei dorește să înțelegem cum Isus este Preot, mai ales că nu a descins din tribul leviților sau din linia preoțească a lui Aaron. Soluția autorului scrisorii este să se refere la o preoție mai măreață, cea a fiilor regali din familia lui David. Autorul subliniază faptul că preoții leviți erau mulți și supuși morții. De asemenea, Marele Preot care descindea din Aaron trebuia să aducă jertfe pentru propriile păcate și pentru cele ale poporului. Marele Preot era desemnat prin Legea lui Moise și nu printr-un jurământ al legământului făcut de Dumnezeu. Cea mai mare preoție o îndeplinește Isus, Fiul lui Dumnezeu, Fiul lui David, care a fost numit de Dumnezeu Tatăl și desăvârșit (hirotonit) ca Preot prin pătimirea și moartea sa plină de jertfă. Isus nu trebuie să ofere zilnic și anual numeroase sacrificii în Templul pământesc. Isus a oferit o singură jertfă desăvârșită. Această jertfă șterge efectiv păcatele lumii și oferă iertare și mântuire celor care se apropie de Tatăl prin Fiul. Chiar și acum, stând la dreapta lui Dumnezeu Tatăl, Isus mijlocește pentru noi ca Mare Preot veșnic, credincios și milostiv.

Doamne Isuse, Preot veșnic și milostiv, mijlocește pentru mine înaintea Tatălui și trimite-l Duhul tău Sfânt pentru ca să-l pot iubi pe Tatăl cu toată inima, sufletul, mintea și puterea mea. Luminează-mi mintea să înțeleg cum sunt chemat să-mi slujesc și în această zi frații și surorile.

În ultima săptămână, cum mi-am exprimat dragostea față de Dumnezeu Tatăl? Am fost atent față de Cuvântul său? Am fost docil față de Duhul Sfânt? Am conversat cu Domnul în rugăciune pe parcursul fiecărei zile?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: