ISUSE, UNDE EȘTI ASTĂZI?
EVANGHELIA
Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,31-46
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. 32 Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. 34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! 35 Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, 36 gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!» 37 Atunci îi vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând, şi te-am hrănit, sau însetat, şi ţi-am dat să bei? 38 Când te-am văzut străin, şi te-am primit, sau gol, şi te-am îmbrăcat? 39 Când te-am văzut bolnav sau în închisoare, şi am venit la tine?» 40 Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut». 41 Atunci le va spune celor de la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! 42 Căci am fost flămând, şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi nu mi-aţi dat să beau, 43 am fost străin, şi nu m-aţi primit, gol, şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare, şi nu m-aţi vizitat». 44 Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare, şi nu ţi-am slujit?» 45 Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut». 46 Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi, în viaţa cea veşnică”.
Cuvântul Domnului
Doamne, mă inviți astăzi să reflectez la sfârșitul zilelor mele și să mă pregătesc pentru sfârșitul veacurilor. Luminează-mă prin puterea cuvintele tale și fă ca ele să ajungă într-un pământ fertil în inima mea. Cred în tine; întărește-mi credința în călăuzirea ta plină de iubire.
Cum trebuie să ne apropiem
Doresc să mă întâlnesc cu Dumnezeu. Cum pot să fac acest lucru? Aceasta este provocarea cheie la care fiecare religie a căutat un răspuns. Prin intermediul anumitor ritualuri, activități spirituale sârguincioase, comportamente morale sau cunoștințe selecte, eforturile umane de a facilita o întâlnire cu Dumnezeu au fost nenumărate. Și, de obicei, ele poartă în ele o urmă de adevăr. Cu toate acestea, dacă suntem sinceri, trebuie să recunoaștem că nu putem face nimic pentru a ne asigura singuri o întâlnire cu Dumnezeul transcendent. El este cel care trebuie să preia inițiativa și să vină la întâlnirea cu noi. Niciun ritual nu-l va „ademeni” vreodată pe Dumnezeu, nicio meditație nu-i va provoca apariția, niciun merit nu-i va „cumpăra” prietenia și nicio intuiție nu va dobândi putere asupra lui. Primul pas spre întâlnirea cu Dumnezeu trebuie făcut de Domnul.
Dumnezeu întinde mâna
Atotputernicul a făcut întotdeauna acest prim pas pentru a se întâlni cu noi. De-a lungul istoriei mântuirii, Dumnezeu s-a revelat umanității și a oferit un răspuns credincios care este cu mult peste încercările noastre neînsemnate de a străpunge un decalaj infinit. Ca răspuns la revelația sa, ritualurile capătă un sens, rugăciunile au un destinatar, moralitatea are un fundament, iar rațiunea este luminată de credință. Da, îl putem întâlni pe Dumnezeu, grație inițiativei sale. Liturghia, rugăciunea, faptele bune și contemplația rămân modalități autentice de a-l întâlni.
O altă cale de a-l întâlni pe Dumnezeu
Pe lângă rugăciune, liturghie și rituri, Evanghelia de astăzi ne prezintă o altă modalitate de a ajunge la Dumnezeu. Prin descrierea scenei Judecății de Apoi, Isus declară destul de clar și chiar în manieră șocantă că o modalitate privilegiată de a-l întâlni este întâlnirea cu aproapele nostru – mai ales cu cel mai mic și mai sărac. Noi vrem să îl întâlnim pe Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care ne rugăm, medităm și participăm la liturghie – și facem toate acestea pe bună dreptate. Astăzi, Isus ne amintește că ne așteaptă și în nenumăratele persoane de lângă noi care ar putea avea nevoie de ajutorul nostru.
Doamne, unește inima mea cu inima ta în acest moment. Îngăduie-mi să privesc fiecare zi prin ochii tăi. Vreau să văd ceea ce vezi Tu. În cine mă aștepți astăzi? În persoana nevoiașă care așteaptă la ușa mea? În prietenul trist care așteaptă apelul meu? În membrul supărat al familiei care așteaptă scuzele mele sau iertarea mea? Isuse, arată-mi unde ești astăzi, ca să pot veni în întâmpinarea ta.
Doamne, astăzi, prin harul Tău, te voi căuta în mod deliberat în unul dintre semenii mei.
Pentru o reflecție suplimentară:
Catehismul Bisericii Catolice Nr. 2447:
Faptele de milostenie sunt acțiunile caritabile prin care venim în ajutorul aproapelui în nevoile lui trupești și spirituale. A instrui, a sfătui, a mângâia, a încuraja sunt fapte de milostenie spirituală, ca și a ierta și a suporta cu răbdare. Faptele de milostenie trupească sunt, mai ales, a-i hrăni pe cei flămânzi, a-i adăposti pe cei fără locuință, a-i îmbrăca pe cei zdrențăroși, a-i vizita pe bolnavi și pe cei închiși, a-i îngropa pe cei morți. Printre aceste gesturi, pomana făcută celor săraci este una dintre principalele mărturii ale iubirii frățești: ea este și o faptă de dreptate plăcută lui Dumnezeu.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: