IUBIRE DIFICILĂ
EVANGHELIA
Tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,6.12-14
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Nu daţi cele sfinte câinilor şi nu aruncaţi mărgăritarele în faţa porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie! 12 Deci, tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei, căci aceasta este Legea şi Profeţii. 13 Intraţi pe poarta strâmtă, pentru că largă este poarta şi lată calea ce duce spre pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea! 14 Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care o găsesc”.
Cuvântul Domnului
Doamne, cred în tine, în bunătatea ta și în atenția ta față de mine. Vin în fața ta în acest moment plin de dorința de a te cunoaște mai bine, de a te lăuda și de a primi orice har pe care vrei să mi-l împărtășești astăzi.
Creativitatea creștină
Atunci când Isus ne poruncește: „Faceți altora ceea ce ați vrea să vă facă vouă”, el întărește o poruncă folosită de alți rabini în timpul vieții sale. Cealaltă versiune spunea: „Nu le faceți altora ceea ce nu ați vrea să vă facă vouă”. Versiunea obișnuită folosește negația – „nu face” -, iar Isus o folosește pe cea pozitivă: „fă”. Sentimentul care stă la baza ambelor versiuni este același: ceilalți oameni, orice altă persoană, este demnă de respectul și considerația mea. Nu pot să-i tratez pe ceilalți oameni ca și cum ar fi mai puțin importanți sau mai puțin demni decât mine. Trebuie să-i văd pe ceilalți ca pe frați și surori, ca pe niște semeni și tovarăși care împărtășesc aceeași demnitate cu mine. Iar modul în care îi tratez trebuie să decurgă din această conștientizare. Acesta este sentimentul care stă la baza ambelor versiuni ale Regulii de Aur. Dar versiunea pozitivă a lui Isus adaugă o dimensiune absentă în versiunea negativă. Atunci când facem altora ceea ce am vrea să ni se facă nouă, rămânem cu ochii deschiși la oportunitățile de a servi, de a încuraja și de a sprijini. De fapt, căutăm oportunități de a avea un impact pozitiv asupra vieții celorlalți. Versiunea negativă este mai limitată, încurajându-ne să evităm să le provocăm altora daune sau să le punem piedici sau obstacole în calea lor. Versiunea pozitivă include, de fapt, versiunea negativă, dar nu și invers. Isus ne invită nu doar să evităm să provocăm probleme, ci să contribuim în mod creativ pentru lumea din jurul nostru, pentru oamenii pe care îi întâlnim, cu care trăim și cu care lucrăm. Acesta este un element esențial al identității noastre creștine. Oriunde se găsește un creștin adevărat, lumea și viețile celorlalți vor fi mai bune datorită prezenței acelui creștin. Iubirea caută mereu modalități de a construi, de a ajuta, de a servi, de a îmbunătăți și de a înfrumuseța. Dacă fiecare creștin ar trăi pur și simplu această singură poruncă din plin, imaginați-vă cât de diferită ar fi lumea.
Cât de deplin o trăiesc eu?
Provocarea lui Cristos
Isus ne spune că drumul care duce la viață este strâmt, poarta care duce la viață este îngustă, în timp ce calea care duce la distrugere este largă și populară. În această singură comparație, el ne oferă o schiță a vieții într-o lume decăzută. Poziția implicită a naturii noastre umane decăzute este contrară binelui nostru adevărat. Cu alte cuvinte, ne este mai ușor să cădem în egocentrism, autoindulgență, autocompătimire și autosuficiență decât să trăim cu generozitate, curaj, bunătate, caritate și creativitate. Acesta este adevăratul miez al ceea ce se numește adesea „război spiritual”. O bătălie se duce în interiorul nostru. Tendințele noastre de a păcătui ne trag într-o direcție, în timp ce credința noastră ne invită să călătorim în altă direcție. Este greu să acceptăm invitația de a crede și să ne înfrânăm poftele lumești. Ar fi mai ușor să cedăm în fața dorințelor lumești – ele par atât de ușoare, promit o satisfacție rapidă și toată lumea face oricum acest lucru. Aceasta este poarta largă care ne împinge spre limitarea adevăratei noastre chemări. A alege să urmăm invitația credinței noastre – a intra pe poarta îngustă – înseamnă, uneori, să mergem împotriva tendințelor și modelor populare, să amânăm satisfacerea unora dintre dorințele noastre și pur și simplu să muncim din greu pentru a face ceea ce este corect și bun. Isus știe că drumul său poate fi greu. Dar el ne încurajează să îl urmăm oricum. El crede în noi. El știe că ne-a pregătit inimile pentru a-și găsi împlinirea – plinătatea vieții – în relația cu el, în ascultarea poruncilor care dezvăluie exigențele autentice ale naturii noastre umane.
Cât de dispus sunt eu să lupt împotriva tendințelor distructive ale naturii mele umane pentru a hrăni și a elibera potențialul deplin al vieții din mine? Isus vrea ca eu să fiu dispus, iar el mă va ajuta. Trebuie doar să mă decid.
Discipoli înțelepți
Când Isus ne avertizează asupra pericolului de a împărți mărgăritarele noastre cu porcii, ne învață să fim creștini realiști. Isus înțelege mai bine decât oricare dintre noi cât de stricată este lumea noastră, cât de decăzută este natura noastră umană. El știe că nu este suficient să vrem pur și simplu să facem binele, să avem o influență pozitivă în lume. Nu, trebuie, de asemenea, să învățăm cum să facem acest lucru. Trebuie să învățăm să fim înțelepți în a alege momentul, locul și modul potrivit pentru a împărtăși altora mărgăritarele adevărului și harului pe care le-am primit de la Domnul. Atunci când o capsulă spațială reintră în atmosfera terestră, trebuie să o facă la unghiul și viteza potrivite. În caz contrar, poate să ricoșeze în atmosferă și să plutească iremediabil în derivă înapoi în spațiu. Sau poate intra prea brusc și se poate aprinde complet, în loc să se îndrepte spre o aterizare sigură. Este similar cu încercările noastre de a împărtăși cu ceilalți Vestea Bună și înțelepciunea lui Isus Cristos prin cuvintele și faptele noastre. Cuvântul potrivit rostit la momentul nepotrivit poate înrăutăți situațiile în loc să le îmbunătățească. O faptă bună făcută cu intenția corectă, dar în circumstanțe nepotrivite, poate provoca de fapt daune în loc să promoveze vindecarea. Într-un anumit sens, această lume decăzută este asemenea unui câmp de luptă presărat cu mine. Isus vrea ca noi să învățăm să identificăm unde sunt ascunse aceste mine și să ne dezvoltăm abilitatea de a evita să le declanșăm. Acest lucru nu trebuie să ne facă timizi – la urma urmei, el ne-a și instruit să strigăm de pe acoperișuri ceea ce șoptește în inimile noastre – dar Isus vrea ca acest lucru să ne ajute să devenim înțelepți și să avem discernământ.
Învățătura ta mă provoacă, Doamne. Nu întotdeauna am chef să le fac celorlalți ceea ce aș vrea ca ei să-mi facă mie. Nu întotdeauna mă simt ca și cum aș urma calea îngustă prin poarta cea strâmtă. Nu întotdeauna simt că îmi iau timp să reflectez și să discern cum ar trebui să mă comport. Dar iată-te aici, învățându-mă că merită să fac toate aceste lucruri, chiar dacă uneori nu am chef. Vreau să am încredere în tine, Doamne, și să urmez învățăturile tale, aceste învățături. Vreau să fiu ucenicul tău credincios, pentru ca viața mea să producă roade și să-mi aducă împlinirea pe care o doresc. Dar am nevoie de ajutorul tău, Doamne. Dă-mi harul tău, Doamne: lumină pentru a ști ce vrei să fac și putere pentru a realiza acest lucru.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi ieși din zona mea de confort pentru a face pentru altcineva ceva care îl poate ajuta. După aceea, voi petrece ceva timp în rugăciune, vorbind cu tine despre cum m-am simțit și ce am învățat din acest lucru.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: