EVANGHELIA
Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1-6
Într-o sâmbătă, Isus a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 2 Şi, iată, era în faţa lui un bolnav de hidropizie. 3 Atunci, Isus a spus învăţaţilor Legii şi fariseilor: “Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?” 4 Dar ei tăceau. Atunci, luându-l, l-a vindecat şi l-a trimis. 5 Iar lor le-a zis: “Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?” 6 Ei n-au putut să-i răspundă la aceasta.

Cuvântul Domnului

Doamne, cred în Tine, sper în Tine și Te iubesc. Tu ești cu adevărat milostiv. În timp ce citesc și meditez la cuvintele Tale, învață-mă să iert și să întind mâna pentru a-i ajuta pe ceilalți așa cum o faci Tu. Doamne, îți cer harul unei inimi cu adevărat milostive.

Fără a judeca

Bărbatul care suferea de hidropizie era probabil judecat de către farisei ca fiind un păcătos și, prin urmare, considerau suferința lui ca pe o pedeapsă din partea lui Dumnezeu. Noi știm că nu toate suferințele sunt consecință a păcatului, iar Isus ne-a învățat că a judeca este numai dreptul lui Dumnezeu. Isus și-a arătat grija față de omul suferind și ne-a învățat să fim milostivi față de cei care suferă. Fie ca toți să alegem, asemenea lui Cristos, să întindem mâna și să-i ridicăm pe ceilalți cu îndurare și iertare.

Denaturarea Legii

Fariseii urmăreau litera legii, interpretând-o în cele mai mici detalii. În aplicarea lor riguroasă, ei au deviat de la intenția inițială a lui Dumnezeu. Au ratat și mesajul adus de Cristos – iubirea sintetizează întreaga lege. Isus ne-a dezvăluit motivul din spatele legii. Respectarea Sabatului era o modalitate semnificativă de a-L onora pe Dumnezeu, însă respectarea legii nu trebuia să fie motivul pentru a lăsa pe cineva să sufere. Gesturile de bunătate și de ajutorare sunt întotdeauna încurajate, fie că e vorba de Sabat sau nu.

Tăcere

Isus i-a lăsat pe farisei fără cuvinte atunci când le-a expus ipocrizia și legalismul. Ei știau că niciun cuvânt nu le putea justifica atitudinea lor. Uneori, Isus ne demască și nouă păcatele – fie prin intermediul altor persoane, fie în sufletul nostru, în rugăciune, fie prin consecințele nefaste pe care le trăim. În astfel de cazuri, tăcerea rămâne cea mai bună soluție, dar nu tăcerea care maschează furia interioară, precum în cazul fariseilor. Tăcerea noastră trebuie să reflecte durerea  pe care o simțim pentru că L-am ofensat pe Isus, precum și umilința și dorința de a fi întăriți și vindecați prin sacramente. Așa cum spunem în actul de căință: mă hotărăsc, cu ajutorul harului tău, să nu mai păcătuiesc și să fug de orice prilej de păcat.

Doamne, iubirea autentică produce roade într-o inimă plină de iertare și îndurare. Ajută-mă să iubesc asemenea ție, astfel încât, atunci când văd pe cineva în nevoie, să-mi întind mâna pentru a-l ajuta, indiferent dacă îmi este ușor sau nu. Vreau să te recunosc în fiecare suflet pe care îl întâlnesc. Iar când greșesc, dă-mi puterea de a-mi recunoaște păcatele și de a te căuta cu umilință în sacramentul Sfintei Spovezi.

Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, voi manifesta un gest de bunătate față de cineva pe care l-am judecat pe nedrept.

Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: