IUBIREA NE DĂ ARIPI
EVANGHELIA
Celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1a.2-8
În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: “L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. 3 Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt discipol, care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut.
Cuvântul Domnului
Doamne, profit de acest moment pentru a-mi deschide mintea și inima față de tot ceea ce dorești să-mi transmiți și astăzi. Știu și cred că ești mereu lângă mine. Tu ești Dumnezeul cel viu. Ca și Sfântul Ioan, doresc ca viața mea să fie una în care să caut permanent să te cunosc, să te găsesc și să te urmez.
Au alergat
Cunoașterea, adevărata cunoaștere a lui Isus a determinat în inimile ucenicilor o nerăbdare care i-a făcut să alerge încercând să descopere ce s-a întâmplat cu trupul său. Maria Magdalena a alergat în entuziasmul și nedumerirea ei pentru a le împărtăși că trupul lui Isus nu mai era în mormânt. La aflarea veștii, Ioan și Petru au alergat plini de entuziasm, în ciuda pericolului de a fi arestați. Isus vrea ca și noi să alergăm spre el cu inimile pline de entuziasm, așa cum au făcut ucenicii. Atunci când îl căutăm cu adevărat pe el și adevărul său, descoperim întotdeauna mai mult decât ne-am imaginat inițial. De câte ori în viață nu ne-a invitat Domnul Cristos, spunând: „Vino după mine”? Cât de mult ne-a transformat dragostea lui Dumnezeu! În acest timp sfânt al Crăciunului, cum am putea alerga către Domnul cu mai mult entuziasm? Să-l rugăm pe Domnul să ne mărească dorința de a-l descoperi, sub toate aspectele în care dorește să ni se descopere.
Respectul lui Ioan
Ioan s-a aplecat și a văzut pânzele folosite la înmormântare, dar nu a intrat. El nu a vrut să intre primul în mormânt pentru că s-a subordonat lui Petru, știind că Domnul îi încredințase lui Petru poziția de lider în conducerea Bisericii. Ioan îl cunoștea bine pe Petru, atât punctele sale forte, cât și slăbiciunile sale. Ioan cunoștea și negarea lui Petru din timpul Pătimirii lui Cristos. De multe ori, Domnul plasează în funcții de conducere pe cineva care nu este perfect. Încrezători în alegerile lui Dumnezeu, suntem îndemnați să ne supunem (cu condiția ca acest lucru să nu fie un păcat). Deoarece suntem cu toții încorporați în Trupul mistic al lui Isus, Biserica, și suntem chemați să ne trăim vocația proprie și unică în cadrul acesteia, contribuim la edificarea Trupului lui Cristos atunci când lăsăm la o parte propriile noastre prejudecăți și acceptăm cu umilință conducerea unei alte persoane, spre slava lui Dumnezeu.
A văzut și a crezut
Deși Învierea a fost prevestită de Cristos, Ioan nu știa exact ce avea să se întâmple. Acest ucenic pe care Isus îl iubea, cel care și-a sprijinit capul pe pieptul lui Isus la Cina cea de Taină și care l-a însoțit îndeaproape de-a lungul Pătimirii sale, a reușit într-o clipă să constate dovezile expuse de mormântul gol și să creadă că Domnul a înviat. Ce gânduri ar fi putut trece prin mintea și inima lui Ioan în timp ce stătea acolo ținând în mână pânzele folosite la înmormântare? Își amintea oare de învierea lui Lazăr din morți? Declarația lui Isus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (In 14,6)? Momentele de la Cina cea de Taină, când Isus a instituit Euharistia? Ultimele cuvinte ale lui Isus de pe cruce: „S-a împlinit”? Într-o clipă, frânturi din viața lui Cristos, la care Ioan a fost martor, s-au așezat fiecare la locul lor, creând un tablou de netăgăduit al iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu. Ioan avea să-și petreacă ultimii ani de viață străduindu-se să împărtășească tuturor cât de mult îi pasă lui Dumnezeu de fiecare dintre noi, cu o iubire imensă, personală și unică.
Doamne, așa cum Ioan a fost un ucenic iubit, tot așa și eu vreau să alerg spre tine cu nerăbdare și să descopăr cât de mult mă iubești. În aceste zile ale Crăciunului, contemplându-te în ieslea în care trupul tău era înfășurat nu în pânze de înmormântare, ci în scutece, îți cer harul de a te vedea și de a crede în tine.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, mă voi opri în fața ta ieslei tale și te voi privi înfășat în scutece, mulțumindu-ți că ai trăit, ai murit și ai înviat din iubire pentru mine.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: