LECTURA I
Iată, vine visătorul! Haideţi să-l ucidem!
Citire din cartea Genezei 37,3-4.12-13a.17b-28
În zilele acelea, Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi pentru că era fiul bătrâneţilor sale şi-i făcuse o tunică cu mâneci lungi. 4 Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii şi îl urau. Nu puteau să-i vorbească în pace. 12 Fraţii lui au mers la Sihem ca să pască turma tatălui lor. 13a Israel i-a zis lui Iosif: “Oare fraţii tăi nu pasc oile la Sihem? Vino, te voi trimite la ei!” 17b Iosif a mers după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan. 18 Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. 19 Ei au zis unul către altul: “Iată, vine visătorul acesta! 20 Acum, haideţi să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână şi să zicem că l-a mâncat un animal rău! Să vedem ce va fi cu visele lui!” 21 Ruben a auzit şi a voit să-l scape din mâna lor. El a spus: “Să nu-l lovim, luându-i viaţa!” 22 Ruben le-a zis: “Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceasta care este în pustiu, dar nu întindeţi mâna asupra lui!” Aceasta o zicea ca să-l scoată din mâna lor şi să-l trimită înapoi la tatăl lui. 23 Când Iosif a sosit la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosif de tunica sa, de tunica aceea cu mâneci lungi, care era pe el, 24 l-au luat şi l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă. 25 După aceea s-au aşezat să mănânce pâine. Ridicându-şi ochii, au văzut o caravană de ismaeliţi venind dinspre Galaad; cămilele lor cărau răşină, balsam şi mir; ei mergeau coborând spre Egipt. 26 Atunci Iuda a zis către fraţii săi: “Ce folos dacă îl vom ucide pe fratele nostru şi vom acoperi sângele lui? 27 Haideţi mai degrabă să-l vindem ismaeliţilor şi să nu fie mâna noastră asupra lui, pentru că este fratele nostru şi carne din carnea noastră!” Şi fraţii lui l-au ascultat. 28 Au trecut nişte negustori madianiţi. Fraţii l-au tras pe Iosif şi l-au scos din fântână şi l-au vândut pe Iosif ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Iar ei l-au dus pe Iosif în Egipt.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),16-17.18-19.20-21 (R.: 5a)
R.: Aduceţi-vă aminte de faptele minunate ale Domnului!

16 Domnul a trimis foamete asupra ţării
şi i-a lăsat fără hrană.
17 A trimis înaintea lor un bărbat, pe Iosif,
care a fost vândut ca sclav. R.

18 I-au strâns picioarele în obezi,
i-au pus la gât lanţuri,
19 până când cuvântul lui s-a împlinit,
până când cuvântul Domnului i-a dat dreptate. R.

20 Atunci, regele a trimis să-l lase liber
şi stăpânitorul popoarelor l-a eliberat;
21 l-a pus stăpân peste casa lui
şi stăpânitor peste toată averea lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică.

EVANGHELIA
Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,33-43.45-46
În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi mai marilor-poporului: “Ascultaţi o altă parabolă! Era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie. 34 Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori ca să primească roadele sale. 35 Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre. 36 A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel. 37 În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-şi: «De fiul meu le va fi ruşine». 38 Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem ca să avem moştenirea lui!» 39 Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. 40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?” 41 I-au zis: “Pe acei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”. 42 Isus le-a zis: “N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»? 43 De aceea vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite”. 45 Arhiereii şi fariseii, auzind parabolele lui, şi-au dat seama că vorbeşte despre ei 46 şi căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţimi, pentru că ele îl considerau profet.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, Tu cârmuiești cu grijă întreaga istorie. Ai știut cum se va sfârși povestea lui Iosif și ai îngăduit ca el să sufere și să fie pus la încercare. Ai știut și tot ceea ce avea să se întâmple cu Fiul tău și cu apostolii săi. Cunoști și povestea vieții mele și cum se va desfășura. Călăuzește-mă în fiecare zi, astfel încât să pot rămâne de partea Ta.

Izbăvirea prin suferința lui Iosif

Când auzim povestea lui Iosif și a fraților săi, nu putem să nu ne gândim la Isus și la modul în care Iuda l-a trădat. Iosif a fost vândut de frații săi ca sclav pentru douăzeci de arginți; Isus a fost trădat și vândut de Iuda pentru treizeci de arginți. La fel cum fiii lui Iacob au devenit invidioși pe dragostea tatălui lor față de Iosif și au căutat să scape de acesta, tot așa și fariseii se comportau precum arendașii cei răi din Evanghelia de astăzi, complotând pentru a-l ucide pe Fiul Stăpânului Viei. Când citim povestea lui Iosif din Cartea Genezei, este important să ne amintim că Dumnezeu a generat binele în urma acțiunilor răutăcioase ale fraților lui Iosif (Gen 50,20). În Egipt, Iosif a ajuns în cele din urmă al doilea la conducerea țării și și-a salvat frații de o foamete devastatoare. Și, așa cum Dumnezeu a adus salvarea familiei lui Iacob prin suferințele lui Iosif, tot așa a adus salvarea tuturor familiilor lumii prin suferințele Fiului său, Isus Cristos.

Mântuirea prin suferința și moartea lui Isus

Isus a adresat această parabolă a viticultorilor ucigași marilor preoți și bătrânilor poporului. Prin intermediul parabolei, Isus îi avertiza că se comportă ca și viticultorii și că pun la cale moartea sa, la fel cum arendașii au pus la cale moartea fiului iubit al stăpânului viei. În parabolă, stăpânul viei îl reprezintă pe Dumnezeu Tatăl, via simbolizează Ierusalimul, viticultorii sunt conducătorii lui Israel, slujitorii trimiși de stăpân reprezintă profeții, iar fiul trimis de stăpân este Isus. La fel ca fiul stăpânului care a fost ucis în afara zidurilor viei, Isus este Fiul lui Dumnezeu care va fi răstignit în afara zidurilor Ierusalimului. Uciderea viticultorilor la sfârșitul parabolei este o referință profetică cu privire la distrugerea Ierusalimului și a Templului în anul 70 d. Cr. Sfârșitul parabolei anunță că Dumnezeu își va încredința Via – Noul Ierusalim și Împărăția sa – altor arendași, apostolilor și succesorilor lor.

Oferirea suferințelor noastre ca jertfă

Viticultorii ucigași au crezut că, prin uciderea fiului stăpânului viei, vor obține moștenirea rezervată acestuia. Aceasta este o referință profundă și tainică cu privire la efectul mântuitor al morții lui Isus pe cruce. Murind, Isus a distrus moartea noastră. Moartea sa a anulat blestemul străvechi și a stabilit Noul Legământ care ne asigură împărtășirea din moștenirea Fiului lui Dumnezeu (cf. Rom 8,17). În calitate de copii ai lui Dumnezeu și de membri ai unei preoții regești, suntem chemați să ne oferim viața ca jertfă plăcută lui Dumnezeu. Prin iubire, trebuie să unim suferințele noastre cu suferința și jertfa lui Cristos, într-o unică jertfă (cf. Col 1,24).

Doamne Isuse, unesc viața și suferințele mele cu suferințele tale. Tot ce sunt, ofer Tatălui tău și Tatălui meu. Îți cer cu umilință să prezinți și astăzi jertfa mea Tatălui și să o purifici cu iubirea ta.

Ce suferință există acum în viața mea?

Cum mă ocup de ea?

Cum pot să o unesc și astăzi cu jertfa lui Isus?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: