JUGUL CARE IZBĂVEȘTE
EVANGHELIA
Sunt blând şi smerit cu inima.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: “Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. 26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta. 27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze. 28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre! 30 Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară”.
Cuvântul Domnului
În această zi în care ne amintești de dragostea Inimii tale Preasfinte, Doamne, vin înaintea ta. Cred în bunătatea ta infinită și în interesul tău profund și direct cu privire la viața mea. Vreau să te caut mai atent, astăzi, să găsesc odihnă pentru sufletul meu făcând experiența intensă a darului harului tău. Dispune-mi inima pentru a primi harul pe care mi l-ai pregătit astăzi, Doamne, și primește jertfa vieții mele spre slava ta și în vederea creșterii Împărăției tale.
Isus se bucură
Isus se bucură la începutul fragmentului din Evanghelia de astăzi pentru că cel puțin unii dintre adepții săi au avut suficientă încredere în el încât să accepte învățătura și harul său. Mulți au refuzat – mai ales cei avizați și puternici. Dar mulți dintre cei umili, poate nu atât de bine instruiți, poate nu atât de populari și influenți – mulți dintre „cei mici” au acceptat darul prieteniei cu Dumnezeu pentru care Isus a venit în lume pentru a-l oferi tuturor. Și nimic nu îl umple pe Isus de mai multă bucurie decât atunci când acceptăm darul prieteniei sale crezând cu încredere în ceea ce ne-a învățat și urmându-l acolo unde ne conduce. Este interesant să ne gândim la acest lucru: Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, simte bucurie sau tristețe față de răspunsul nostru cu privire la invitațiile sale. Acesta este poate cel mai impresionant lucru legat de revelațiile Sfintei sale Inimi. Când Isus și-a revelat Inima Sfintei Maria Margareta în secolul al XVII-lea, Inima sa era înconjurată de spini. Ori de câte ori cineva îi spune „Nu!” lui Isus, ori de câte ori cineva refuză să accepte darurile sale, ori de câte ori cineva se prejudiciază pe sine și îi prejudiciază pe alții alegând să păcătuiască, îl rănește pe Isus. Lui îi pasă cu adevărat. Îi pasă mai profund decât ne putem imagina.
Cât de puternic cred eu acest lucru? Cât de intens este acest lucru pentru mine?
Sunt ales
În prima lectură pentru Liturghia de astăzi, Dumnezeu ne amintește prin cuvintele lui Moise că „Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii pentru el”. Noi contăm pentru Dumnezeu, doar pentru că suntem ceea ce suntem. El și-a fixat atenția asupra mea. El m-a ales. Acest lucru este adevărat. Acest lucru s-a întâmplat. Toate simbolurile implicate în ritualul Botezului reverberează această dragoste personală, nemărginită, pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi. În timp ce preotul toarnă apa baptismală asupra persoanei care este botezată, el pronunță numele persoanei. El unge persoana pe frunte și pe piept, binecuvântând buzele și urechile persoanei. Persoanei care se botează i se oferă o haină nouă, o haină albă. Persoana primește nași și o lumânare aprinsă din Lumânarea Pascală. Întreaga ceremonie exprimă bucuria că această persoană este primită și îmbrățișată în familia lui Dumnezeu, aleasă să participe pe deplin la noua viață a lui Cristos și chiar să ia parte la misiunea lui Cristos însuși. Dumnezeu nu era obligat să facă nimic din toate acestea. Nu trebuia să ne creeze. Nu trebuia să ne răscumpere. El nu trebuia să ne întindă mâna, să ni se dezvăluie sau să pășească alături de noi. El totuși alege să o facă. Noi contăm pentru el. Întorcându-ne la cuvintele lui Moise din prima lectură de astăzi, trebuie să le aplicăm cu curaj și umilință pentru noi înșine, să cerem harul de a ne vedea așa cum ne vede Dumnezeu: „Tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău. Domnul Dumnezeul tău te-a ales…” (Deut 7,6).
Cred, Doamne – ajută necredinței mele!
Odihnă în Domnul
Invitația lui Isus de la sfârșitul fragmentului din Evanghelia de astăzi include unele dintre cele mai reconfortante cuvinte din întreaga Sfântă Scriptură: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre! 30 Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară”. Isus vrea să pășească alături de noi, să fie chiar lângă noi – atunci când doi oameni sunt legați la jug, ei sunt uniți în tot ceea ce fac; nu sunt niciodată singuri și nu trebuie să își poarte singuri poverile. Isus știe că viața noastră în această lume decăzută este grea, cu greutatea propriei noastre naturi decăzute care apasă mereu asupra noastră. Dacă avem suficientă încredere în el încât să renunțăm la căile noastre egoiste și să îl urmăm – ascultându-i poruncile și căutând să „rămânem în dragostea lui”, așa cum spune a doua lectură – viața noastră se va schimba cu adevărat. Vom fi transformați de focul iubirii și al Duhului său, simbolizat în revelațiile Inimii sale Preasfinte prin flăcările care se răspândesc din Inima Domnului. Focul transformă ceea ce intră în contact cu el, făcându-l asemănător cu el prin înflăcărare. Atunci când avem suficientă încredere în Isus pentru a-i permite să intre în contact cu fiecare ungher al inimii noastre, suntem transformați de el și devenim mai mult ca el, plini de propriul său Duh, de înțelepciune, de curaj și bunătate. Și atunci se transformă și poverile noastre. Ele devin ocazii de izbăvire. Atunci se transformă și oboseala noastră. Va fi completată de bucuria speranței care provine din faptul că știm că suntem auziți, înțeleși, apreciați și însoțiți.
Cum pot să mă apropii de tine, Doamne? Învață-mă. Cum pot să iau jugul tău asupra mea? Arată-mi, pentru că tânjesc cu adevărat să pășesc alături de tine, în prietenie cu tine, în fiecare clipă a vieții mele. Cred în grija ta față de mine. Nu înțeleg pe deplin cum poți să-mi transformi poverile și să-mi oferi odihnă. Dar am încredere în tine. Am nevoie să-mi arăți cum să cred mai puternic în tine, să te urmez cu mai mult curaj și să las Inima ta să o aprindă pe a mea cu dragostea Duhului Sfânt.
Doamne, astăzi, prin harul tău, îți voi face o scurtă vizită contemplând prezența ta tabernacol și adorându-te, încercând să liniștesc mintea și inima mea, acceptând bucuria pe care dorești să mi-o dăruiești
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: