O fetiță de patru ani obișnuia să o însoțească pe mama sa atunci când mergea la cumpărături. Într-o zi, a însoțit-o, de asemenea, la un spital, pentru a vizita o prietenă de-a mamei care tocmai născuse.

Fetița a văzut ceva care i-a atras atenția. La întoarcerea acasă o întrebă intrigată, pe mama sa:

– Mamă, cât costă kilogramul de bebeluș?

– Ce spui? o întrebă mama. Bebelușii nu se vând.

– Nu? Atunci pentru ce sunt cântăriți?

 

Bebelușii nu se vând?

Am fost învățați că omul este doar proprietatea lui Dumnezeu. Negându-l pe Dumnezeu, se pare că omul se eliberează: nu mai are stăpân, este liber.

Însă se întâmplă că, rămânând fără stăpân, rămâne fără cineva care să-l apere: se transformă în pradă pentru oricare „pasăre răpitoare”.

Aceasta i se întâmplă omului de astăzi și aceasta i se întâmplă și bebelușului: deja înainte de a se naște și după ce s-a născut.

Omul depinde într-atât de Dumnezeu, încât, dacă îl pierde, se pierde pe sine: rămâne în totalitate fără apărare.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014