„L-AM GĂSIT PE MESIA!”
LECTURA I
Vorbeşte, Doamne, slujitorul tău ascultă!
Citire din cartea întâi a lui Samuel 3,3b-10.19
În zilele acelea, candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă şi Samuel stătea în templul Domnului unde era arca lui Dumnezeu. 4 Domnul l-a chemat pe Samuel. El a răspuns: “Iată-mă!” 5 A alergat la Eli şi i-a zis: “M-ai chemat? Iată-mă!” Eli i-a răspuns. “Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!” S-a dus şi s-a culcat. 6 Domnul l-a chemat din nou pe Samuel. Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a zis: “M-ai chemat? Iată-mă!” Eli i-a răspuns: “Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!” 7 Samuel nu îl cunoştea încă pe Domnul şi cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit. 8 Domnul l-a chemat pe Samuel pentru a treia oară. Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a zis: “M-ai chemat? Iată-mă!” Eli şi-a dat seama că Domnul era cel care îl cheamă pe tânăr. 9 şi i-a zis lui Samuel: “Mergi şi te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, spune: «Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!»” Iar Samuel s-a dus să se culce la locul lui. 10 Domnul a venit, i s-a arătat şi l-a chemat ca mai înainte: “Samuel, Samuel!” Samuel a răspuns: “Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!” 19 Samuel creştea, Domnul era cu el, şi nu a lăsat să se piardă niciunul dintre cuvintele Domnului.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),2 şi 4ab.7-8a.8b-9.10 (R.: 8a.9a)
R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!
2 Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,
iar el s-a plecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.
4ab El a pus în gura mea un cântec nou,
un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru. R.
7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: “Iată, vin!” R.
8b În sulul cărţii este scris despre mine,
9 ca să fac voinţa ta.
Dumnezeul meu, aceasta o doresc!
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.
10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele,
tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.
LECTURA A II-A
Trupurile voastre sunt membrele lui Cristos.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 6,13c-15a.17-20
Fraţilor, trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul şi Domnul pentru trup. 14 Iar Dumnezeu, care l-a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea sa. 15a Nu ştiţi voi că trupurile voastre sunt membrele lui Cristos? 17 Cel care se uneşte cu Domnul este un singur duh cu el. 18 Fugiţi de desfrânare! Orice alt păcat pe care îl face omul este în afara trupului. Însă cel care se dedă la desfrânare păcătuieşte în propriul său trup. 19 Sau nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care îl aveţi de la Dumnezeu şi că nu sunteţi ai voştri? 20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare. Aşadar, preamăriţi-l pe Dumnezeu în trupul vostru!
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,41.17b
(Aleluia) L-am găsit pe Mesia, care este Cristos! Harul şi adevărul au venit prin el. (Aleluia)
EVANGHELIA
Au văzut unde locuieşte şi au rămas la el în ziua aceea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,35-42
În timpul acela, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. 36 Şi, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: “Iată-l pe mielul lui Dumnezeu!” 37 Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Isus. 38 Isus s-a întors şi, văzându-i că îl urmează, le-a zis: “Ce căutaţi?” Ei i-au spus: “Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnă «Învăţătorule» – unde locuieşti?” 39 El le-a zis: “Veniţi şi vedeţi!” Aşadar, au venit şi au văzut unde locuieşte şi au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40 Unul dintre cei doi, care îl auziseră pe Ioan şi-l urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 Acesta l-a întâlnit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a spus: “L-am găsit pe Mesia!” – care, tradus, înseamnă “Cristos” – 42 şi l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: “Tu eşti Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chefa»” – care înseamnă «Petru»”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, m-ai chemat pentru a intra în sfântul tău lăcaș. Vreau să fiu cu tine, să cunosc voința ta cu privire la mine și să rămân credincios iubirii tale, ajutându-i și pe alții să te întâlnească.
Întâlnirea lui Samuel cu Domnul:
Prima lectură ne relatează întâlnirea lui Samuel cu Domnul în sanctuarul din Șilo. Samuel a auzit chemarea lui Dumnezeu și, îndemnat de Eli, l-a rugat pe Dumnezeu să îi vorbească. Întâlnirea lui Samuel cu Domnul confirmă profeția făcută lui Eli de către un profet necunoscut, potrivit căreia linia preoțească viciată a acestuia va eșua și preoția va fi încredințată unui preot credincios (cf. 1Sam 2,35). Această profeție cu privire la un preot credincios s-a împlinit mai întâi cu Țadoc, dar, în cele din urmă, se va împlini în Isus Cristos, marele preot credincios și îndurător. În timp ce descendenții lui Eli slujeau ca preoți într-un cort mobil, descendenții lui Țadoc au slujit ca preoți într-un sanctuar zidit. Fiii lui Eli, Hofni și Fineas, au fost necredincioși și au abuzat de poziția lor. Au fost lacomi și abuzivi. Samuel va profeți căderea atât a preotului Eli, cât și a regelui Saul. În timp ce Eli nu are nimic de-a face cu regii, Samuel înțelege că viitorul preot credincios va semnala apariția unei noi rânduieli preoțești și monarhice, căci noul preot „va umbla înaintea unsului meu în toate zilele” (1Sam 2,35).
Întâlnirea cu Mielul lui Dumnezeu:
Evanghelia relatează întâlnirea a doi dintre discipolii lui Ioan Botezătorul – Andrei și, cel mai probabil, Ioan – cu Isus. Ei erau dornici să îl urmeze pe Isus și să vadă unde locuiește. Astfel, avem o legătură profundă între prima lectură și Evanghelie, în măsura în care Samuel a rămas în sanctuarul din Șilo, în timp ce Ioan și Andrei au rămas cu Isus, Templul cel Nou. Samuel va fi chemat de Dumnezeu pentru a conduce poporul lui Israel la Dumnezeu și îi va desemna pe Saul și David ca primii regi ai lui Israel, în timp ce Isus este chemat de Dumnezeu să conducă toate națiunile la Domnul și îi va numi pe Simon Petru, Andrei, Iacob și Ioan ca lideri ai Noului Israel. În multe privințe, Samuel anticipă figura lui Ioan Botezătorul. La fel cum Samuel l-a uns pe David în Betleem ca rege, Ioan l-a botezat pe Isus în râul Iordan și l-a recunoscut drept Cel Atotputernic și Mielul lui Dumnezeu. Simon, Petru, Andrei și Ioan vor fi cu toții preoți ai lui Isus Cristos. Când Ioan Botezătorul îl semnalează pe Mielul lui Dumnezeu, el nu arată spre un miel propriu-zis care trebuie sacrificat în Templu de către marele preot. El îl indică pe Isus, care este Mielul lui Dumnezeu. Acest lucru subliniază transformarea sacrificiilor din Templu. Liturghia Vechiului Legământ – cu sacrificiile sale animale, ineficiente – care va fi adusă la îndeplinire în liturghia Noului Legământ – cu sacrificiul desăvârșit al lui Isus, Mielul lui Dumnezeu. Andrei și Simon Petru, împreună cu apostolul Ioan, vor fi consacrați de Isus ca preoți ai săi. În Noul Legământ, preoția nu va mai fi limitată numai descendenților lui Aron, iar marea preoție nu va mai fi rezervată descendenților lui Țadoc. Preoția Noului Legământ este asociată cu chemarea lui Isus și cu rămânerea alături de el. Apostol este cel care primește chemarea de a rămâne cu Isus și misiunea de a fi trimis. Acest lucru este exemplificat de Andrei, care petrece o după-amiază cu Isus și apoi pleacă imediat să-l găsească pe fratele său, Simon, și să-l conducă la Isus. Lui Simon i se dă un nou nume „Chefa”, care înseamnă „piatră”, în aramaică. Împreună cu ceilalți apostoli, Simon Petru va deveni temelia Bisericii lui Isus.
Noi suntem membri ai Trupului lui Cristos:
În Prima sa Scrisoare către Corinteni, Paul îi contemplă pe membrii Bisericii ca fiind membri ai Trupului lui Cristos, iar trupurile noastre drept temple ale Duhului Sfânt. Trupurile noastre nu sunt făcute pentru imoralitate și păcat. Am fost răscumpărați prin sângele vărsat de Mielul lui Dumnezeu pe Cruce. Deoarece am fost răscumpărați de Domnul, trupurile noastre aparțin acum Domnului și, prin credință, suntem convinși că Domnul Dumnezeu ne va învia. Prin urmare, nu trebuie să păcătuim cu trupurile noastre, dar trebuie ca prin trupurile noastre să-i oferim slavă lui Dumnezeu.
Doamne, tu i-ai chemat pe Samuel, pe Andrei, pe Ioan și pe Petru. Nu i-ai obligat să te urmeze. Le-ai făcut o invitație pe care au fost liberi să o accepte sau să o respingă. Și eu, vin înaintea ta, astăzi, dispus să te urmez, gata să împlinesc voința ta și nu a mea. Vreau să împlinesc voința ta, Doamne!
Îl glorificăm pe Dumnezeu prin urmarea lui Isus, prin rămânerea noastră cu el și prin participarea la Liturghia Noului Legământ, care nu este doar celebrarea cultului divin, ci și proclamarea Veștii Bune a mântuirii. Suntem chemați să-l slujim atât pe Dumnezeu, cât și pe aproapele nostru. „În celebrarea liturgică, Biserica este slujitoare, după chipul Domnului său, unicul „Liturg” , participând la preoţia lui (cult), este profetică (vestire) şi regească (slujirea iubirii)” (Catehismul Bisericii Catolice, 1070).
Cum îi voi aduce astăzi închinare lui Dumnezeu? Proclamând Evanghelia și propovăduind iubirea lui Cristos!
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: