LA ÎNCEPUT NU A FOST AȘA!
EVANGHELIA
Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile. De la început însă nu a fost aşa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 19,3-12
În acel timp, apropiindu-se unii farisei de Isus, ca să-l pună la încercare, i-au zis: “Îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia pentru orice motiv?” 4 Răspunzând, Isus le-a zis: “Nu aţi citit că, de la început, Creatorul «i-a făcut bărbat şi femeie?» 5 Şi a zis: «De aceea omul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup», 6 astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” 7 Ei i-au zis: “Atunci, de ce Moise a poruncit «să i se dea act de despărţire şi s-o lase?»” 8 El le-a spus: “Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile. De la început însă nu a fost aşa. 9 Dar eu vă spun: cine îşi lasă femeia, în afară de desfrânare, şi se căsătoreşte cu alta comite adulter”. 10 Discipolii i-au zis: “Dacă aşa este situaţia cu bărbatul şi femeia, este mai bine să nu se căsătorească”. 11 Dar el le-a zis: “Nu toţi înţeleg cuvântul acesta, ci numai acei cărora le-a fost dat. 12 Există eunuci care s-au născut astfel din sânul mamei lor; există eunuci care au fost făcuţi astfel de oameni şi există eunuci care s-au făcut ei înşişi astfel pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă!”
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, cred în prezența ta alături de mine în acest moment de rugăciune. Sper în tine. Știu că vei avea întotdeauna grijă de mine. Vreau ca acest timp petrecut cu tine să fie un semn al iubirii mele față de tine. Caut doar să-ți fiu plăcut, fără să doresc vreo consolare spirituală pentru mine. Doamne, copleșește-mă cu harul tău, pentru a putea răspunde așteptărilor tale mărețe.
Împietrirea inimilor
Fariseii au auzit învățătura lui Isus cu privire la divorț în Predica de pe Munte, o învățătură care contrazicea practica evreilor. Așa că au căutat să-l prindă în capcană cu această ocazie pentru a pune învățătura sa în opoziție cu cea a lui Moise. Sperau să îl discrediteze. Dar Isus cunoștea intențiile lor perverse și și-a întemeiat învățătura pe planul original al lui Dumnezeu cu privire la bărbat și femeie. Învățătorul știa că ei căutau să eludeze voința lui Dumnezeu și să strecoare anumite excepții. El nu a simțit nevoia să fie pe placul mulțimii sau să ofere o soluție ușoară atunci când a fost provocat. S-a concentrat doar pe ceea ce a vrut Dumnezeu. Chiar și astăzi, el îi provoacă pe toți să răspundă.
O lege nouă
Învățătura lui Isus pare atât de nepotrivită culturii epocii sale – nu mai puțin decât astăzi. Cum poate Domnul să fie atât de „sever” și să ceară atât de mult, din moment ce noi încă mai suferim din cauza acelorași păcate, imperfecțiuni și împietririi ale inimii, ca și poporul din vremea lui Moise și din vremea lui? Cheia înțelegerii este dată de faptul că Isus nu adaugă pur și simplu niște legi noi; el ne oferă harul de a putea trăi așa cum a intenționat Dumnezeu de la început, adică înainte ca păcatul să fi intrat în lume. Cristos poate „să ceară” mult de la noi pentru că ne oferă și harul de a ne trăi viața într-un mod nou. Prin har suntem făcuți „bărbați (și femei) noi, în Cristos”, transformați în copii ai lui Dumnezeu care au puterea de a trăi în sfințenie și în adevăr.
Nu renunțați niciodată
La început, ucenicii sunt descurajați, deoarece noua învățătură a lui Isus pare dificil de trăit: “atunci este mai bine să nu te căsătorești”. Ei văd lucrurile prin prisma propriei lor experiențe înguste și prin prisma opiniei populare. Cu toate acestea, ei trebuie să ajungă la întâlnirea transformatoare cu harul lui Cristos. Și noi, de asemenea, trebuie să credem în acest har și să îl comunicăm celorlalți, deoarece ne permite să îi iubim pe ceilalți “așa cum ne-a iubit el pe noi”. Este ceea ce aduce vitalitate și prospețime vieții noastre creștine și ne face capabili să oferim ceva nou și plin de speranță lumii de lângă noi.
Doamne Isuse, dă-mi puterea de a crede din toată inima că harul tău îmi este de ajuns. Învață-mă să cred că poruncile tale sunt mereu susținute de harul tău și că pot trăi ca un om nou.
Voi cere speranța de neclintit în puterea harului lui Dumnezeu care să acționeze în mine.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: