LA INIMĂ

Don Manuel Gonzalez, sfântul episcop de Malaga de la începuturile secolului trecut, într-o zi, cerea unor micuți o explicație la cuvintele leprosului din evanghelie. 

— De ce — întreba el — acest om a vorbit atât de puțin și doar cu un simplu „dacă vrei” a obținut o minune: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”? (Mt 8,2) Nu ar fi fost mai bine să fi spus: Doamne, întrucât ești atât de puternic, pentru că ești Fiul lui Dumnezeu, întrucât ai făcut atâtea minuni, pentru că ai atât talent sau alt motiv asemănător, mă poți vindeca? Însă cel bolnav nu a invocat puterea sa, nici divinitatea sa, nici înțelepciunea sa, ci doar voința sa. 

Copiii tăceau. 

— De ce reușita unei rugăciuni atât de mici? Care este secretul? 

Tăcere. O mânuță se ridică și o față plină de pete rupe tăcerea: 

— Pentru că pe Domnu’ trebuie să-l atingi la inimă. 

De multe ori ne preocupăm prea mult de cum să-l convingem pe Domnul, ca să ne ajute. În fond, nu reușim să ne încredem în totalitate în el. Nu este nevoie să-l convingem. E de ajuns să recunoaștem nevoia noastră și să o punem în mâinile sale.

 Cererea leprosului este o manifestare clară a încrederii în iubirea, bunătatea și puterea lui Isus.

Fie ca rugăciunea noastră să fie însoțită întotdeauna de aceste calități.