LĂCOMIE SAU GENEROZITATE?

Lăcomia plasează lucrurile materiale mai presus de cele spirituale și pornește de la convingerea că mai mult este mai bun și mai puțin este ceva rău. Adevărul este că bunurile materiale nu adaugă nimic împlinirii noastre personale. Atunci când cineva trăiește în sărăcie și nu poate să se întrețină pe sine sau familia, acest lucru reprezintă o povară grea. Dar chiar și în sărăcie poți descoperi adevărata fericire. Prezența iubirii și a oricărei alte virtuți în viața unui om ar trebui să reprezinte cu adevărat factorul determinant în stabilirea nivelului de fericire în viață.

Lăcomia poate lua multe forme, cea mai comună fiind dorința excesivă pentru bani sau bunuri materiale. Lăcomia se poate manifesta, de asemenea, și prin orice gest egoist care are legătură cu timpului și a talanților care ar trebui folosiți în vederea împlinirii voinței lui Dumnezeu.

Pentru cei care doresc să evolueze, lăcomia „spirituală” – ca și celelalte păcate – reprezintă dorința de a trăi anumite experiențe plăcute, punând respectivele trăiri mai presus de Dumnezeu, care alege, uneori, să permită în viața noastră și astfel de experiențe.

Antidotul împotriva lăcomiei este dat de generozitate și de spiritul de sărăcie. Generozitatea reprezintă o atitudine care se fundamentează pe adevărata înțelepciune. A fi generos presupune să fi înțeles adevăratul scop al tuturor bunurilor materiale și spirituale. Din punct de vedere material, să folosești ceea ce ai exclusiv spre slava lui Dumnezeu – venind în ajutor familiei tale, organizațiilor caritabile, Bisericii sau săracilor. Înseamnă, de asemenea, să trăiești o viață simplă, în care nu cauți răsfățul. Deși unele binecuvântări din punct de vedere material pot fi ceva de dorit pentru o viață sănătoasă, mai ales în cadrul vieții de familie, trebuie avut grijă să nu se ajungă la excese. Generozitatea spirituală se manifestă prin folosirea minții, a talentelor și a timpului spre slava lui Dumnezeu și pentru binele spiritual al celorlalți dar și cel personal.

În Predica de pe Munte, Isus a spus: „Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăția cerurilor” (Mt 4,3). Această fericire ne îndeamnă să ne încredem în totalitate de Dumnezeu, în toate privințele. Acesta este antidotul împotriva lăcomiei, deoarece lăcomia ne face să credem că am putea fi independenți, ceea ce ne determină să acumulăm bani și averi, crezând că ele reprezintă soluția pentru așa-zisa fericire. Sărăcia sufletească ne ajută să scăpăm de efectele acestei ispite și să ne încredem în providența lui Dumnezeu. Cei care sunt săraci în duh se comportă în mod responsabil cu ceea ce au, și, mai mult decât atât, văd tot ceea ce dețin – atât din punct de vedere fizic, cât și spiritual – ca pe niște daruri din partea lui Dumnezeu și care trebuie folosite numai în conformitate cu voința sa sfântă.

Pe Cruce, Isus a arătat cel mai mare gest de generozitate. Nu numai că și-a dat viața pentru mântuirea noastră, dar ne-a dăruit și ceea ce avea mai de preț – pe propria sa Mamă. Mamei sale, i-a spus: „Femeie, iată fiul tău”. Iar lui Ioan, care reprezinta întreaga omenire, i-a spus: „Iată, mama ta” (In 19,26-27). Și noi trebuie să dăm dovadă de generozitate deplină.

Reflectați asupra faptului că ar trebui să trăim detașați și în spirit de sărăcie, conștientizând nevoia noastră de Dumnezeu. Pe măsură ce facem aceasta, trebuie să fim generoși, din toată inima, înțelegând că trebuie să dăruim tot ceea ce Dumnezeu ne-a încredințat.