LĂCOMIE

Trei hoți au comis un jaf și s-au întâlnit după aceea într-un loc stabilit pentru a-și împărți prada. Ca să sărbătorească reușita, doi dintre ei îi cerură celui de-al treilea să meargă să cumpere câteva sticle de vin. Așa a făcut. În timp ce se întorcea la motel, se gândi că ar fi extraordinar ca el să rămână cu întreaga pradă, lucru pe care l-ar fi putut obține otrăvind cu arsenic sticlele. Zis și făcut.

Odată ajuns în încăpere, cei doi tovarăși, care se gândiseră că ar fi fost un lucru simplu să-l elimine și să rămână ei cu partea lui, îl uciseră. Îndată s-au pus pe cinstit, bând amândouă sticlele.

Două zile după aceea, poliția îi află pe toți trei hoți morți în acea cameră de motel, cu toți banii pe masă.

Câtă lume, pentru bani, își pierde viața! Atunci când se trăiește pentru a avea, se dă viața pentru lucruri. Și când cineva trăiește pentru „lucruri” ajunge să fie  „lucru”: din persoană se transformă în lucruri și-i transformă și pe ceilalți în lucruri.

Pe de altă parte, dacă noi nu suntem capabili să lepădăm lucrurile, lucrurile vor sfârși prin a ne lepăda pe noi.