LATURA BUNĂ

Se povestește despre o bătrână irlandeză că niciodată nu vorbea rău despre nimeni; mereu găsea ceva bun, chiar și în cel mai rău dintre oameni. Într-o zi, muri un om care părea că adăpostise în sine toate mizeriile umane: era hoț, bețiv, certăreț, îi bătea pe soție și pe copii… era un spin pentru toți vecinii.

În noaptea priveghiului, bătrâna ajunse în încăperea unde avea să se recite Rozariul pentru răposat. Toți se mirau și-și spuneau:

– Despre ăsta sigur nu va putea spune nimic bun.

Bătrânica rămase un moment tăcută; părea că, efectiv, nu știa ce să zică. Însă în cele din urmă spuse:

– Ce păcat, știa să fluere atât de frumos…! Era o plăcere să-l auzi când trecea în fiecare dimineață pe sub fereastra mea.

Nu există nimeni atât de nenorocit încât să nu aibă ceva bun în el. Problema e să știi să vezi.

Ceea ce vedem depinde de cum privim. Atunci când se privește cu spirit critic, cu dorința de a afla defecțiuni, atunci se găsesc. Atunci când se privește cu iubire, se vede ceea ce este bun.

Ce văd în oamenii care mă înconjoară? Răspunsul mă va învăța să descopăr cum privesc.