LEAGĂNUL

Preotul de la un colegiu explica la o clasă de micuți de cinci ani nașterea lui Isus.

– Pruncul Isus – le spunea – s-a născut într-o iesle, iar Fecioara Maria l-a pus, l-a așezat… unde l-a pus?

– Pe paie – spuseră cu toții.

– Dar vouă unde v-ar plăcea să-l puneți?

Răspunsurile au fost foarte variate. Fiecare dorea să-l pună acolo unde el se simțea cel mai comod:

„Pe o canapea”, „Într-un pătuț”…

Unul dintre ei, mai isteț și mai neastâmpărat, spuse:

– Eu l-aș pune într-un leagăn agățat de tavan, ca să se poată legăna.

Câte lucruri nu s-ar schimba în lumea asta, dacă noi, creștinii, am avea două idei clare băgate în cap:

Dorința copilului: a-l face pe Isus să se simtă bine.

Credința în cuvântul său: „Ceea ce ați făcut unuia dintre aceștia mici, care sunt frații mei, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40).