LECȚIA UNUI CERȘETOR

Într-unul dintre caietele sale intime, publicate după moartea lui, Giovanni Papini ne povestește despre întâmplările care au contribuit la convertirea sa: de la un scriitor antireligios a un apărător aprig al credinței catolice.

Prima Împărtășanie a celor două fiice ale sale l-a emoționat în mod deosebit. Însă lovitura de grație i-a fost dată de lecția unui bătrân cerșetor. Se plimba cu un prieten de-al său, la fel de ateu ca și el, într-o dimineață friguroasă de noiembrie. Deodată, au văzut la un colț un bătrânel livid de frig, Cei doi prieteni au trecut pe lângă el. Bătrânul a întins mâna plină de zbârcituri către Papini. Prietenul său, îmbrăcat într-o haină confortabilă, se opri, scoase din buzunar o monedă de argint, i-o întinse bătrânelului și-i spuse surâzând:

– Uite, moneda asta este pentru tine, dacă spui două, trei blasfemii…

Bătrânul abia schiță un gest de uimire. Tristețea îi apăru apoi în priviri. Se uită la Papini și la prietenul său și rupse acea tăcere apăsătoare:

– Sărmane domn! Dumnezeu să te ierte.

Își retrase mâna. Fără să mai spună ceva, se îndepărtă de cei doi prieteni.

Papini spune că niciodată nu a putut uita privirea acelui bătrânel. Povestea se termină cu aceste cuvinte: „Am continuat să mergem, însă fără a mai scoate un cuvânt niciunul dintre noi, fără a îndrăzni să ne privim față în față. Am simțit că în interiorul meu palpita o jenă neașteptată”.

Lecția bătrânului l-a ajutat să descopere sărăcia sa. „Sărmane domn”, spuse bătrânul. Mizeria ateului era mult mai mare decât a acelui cerșetor.

Nu există îndoială: credința este o comoară imensă.