O învățătoare observă că unul dintre copiii din clasă era foarte trist și gânditor.

– Ce ai, ce te îngrijorează? îl întrebă pe micuț.

– Părinții mei – răspunse copilul. Tata muncește cât e ziua de lungă, pentru ca eu să fiu îmbrăcat, să mănânc, să merg la școală… Pe lângă aceasta, face ore suplimentare, ca să mă poată da mai târziu la facultate. Mama își petrece ziua gătind, spălând, călcând și făcând cumpărături, pentru ca eu să nu am de ce să-mi fac griji.

– Atunci, de ce ești îngrijorat?

– Pentru că mi-e teamă că se obosesc prea tare și curând se vor prăpădi.

 

Copilul nu cunoștea puterea pe care o au legăturile iubirii părintești.

Privită la rece, fără a simți această iubire de tată sau de mamă, dăruirea părinților față de copii nu are sens.

Câte sacrificii nu i-am determinat să facă pentru noi! Niciodată nu vom putea să-i răsplătim pentru tot ceea ce le suntem datori. Iar noi, copiii, cu câtă ingratitudine obișnuim să le răspundem!

Ei bine, Dumnezeu ne este și tată și mamă.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013