LEPĂDAȚI ORICE SPERANȚĂ

Talleyrand agoniza când veni să-l viziteze regele Ludovic Filip.

– Sufăr asemenea unui condamnat – spuse Talleyrand.

Iar regele, care cunoștea perfect personajul, întrebă ironic:

– Deja?

Această expresie, deși frecventă pentru a manifesta durerea noastră, este total incorectă: nimeni nu poate suferi pe lumea aceasta ca un condamnat. Sau, cu alte cuvinte, suferința iadului depășește tot ceea ce ne putem imagina.

Pe lângă intensitatea acesteia, se adaugă o caracteristică îngrozitoare: lipsa speranței.

Dante, în Divina Comedie, descrie intrarea în infern ca pe o poartă mare, neagră. Deasupra, spune el, există o inscripție: „Cei care intrați aici, lepădați orice speranță”.

Acea ușă se deschide pe dinafară, ca să intre oricine vrea. Nu se deschide pe dinăuntru: nu există posibilitatea de a ieși.