LIBERTATEA FIILOR LUI DUMNEZEU
LECTURA I
Dumnezeu l-a trimis pe îngerul său şi i-a eliberat pe slujitorii săi.
Citire din cartea profetului Daniel 3,14-20.91-92.95
În zilele acelea, Nabucodonosor a luat cuvântul şi le-a zis: “Este adevărat, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, că nu-i slujiţi pe aceşti zei ai mei şi nu vă închinaţi statuii de aur pe care am ridicat-o? 15 Acum, fiţi gata ca în clipa când veţi auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterii, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului şi al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cădeţi şi să vă închinaţi statuii pe care am făcut-o! Dacă nu vă veţi închina, în aceeaşi clipă veţi fi aruncaţi în mijlocul cuptorului cu foc aprins. Şi cine este Dumnezeul care vă va elibera din mâna mea?” 16 Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au luat cuvântul şi i-au spus regelui Nabucodonosor: “Noi nu avem nevoie să răspundem la acest cuvânt al tău. 17 Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne elibereze din cuptorul cu foc aprins şi ne va elibera din mâna ta, rege! 18 Şi chiar dacă nu, să-ţi fie cunoscut, rege, că nu vom fi slujitorii dumnezeilor tăi şi nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!” 19 Atunci, Nabucodonosor s-a umplut de mânie, înfăţişarea chipului său s-a schimbat împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat cuvântul şi a poruncit să fie încălzit cuptorul de şapte ori mai mult decât se încălzea de obicei. 20 Apoi a poruncit unora dintre cei mai viteji oameni din armata sa să-i lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul cu foc aprins. 91(24) Atunci, Nabucodonosor, regele, a rămas uimit, s-a ridicat în grabă şi le-a zis sfetnicilor săi: “Oare nu am aruncat noi trei oameni legaţi în mijlocul cuptorului?” Ei au luat cuvântul şi au spus: “Sigur, rege!” 92(25) El a luat cuvântul şi a zis: “Iată, eu văd patru oameni dezlegaţi, umblând în mijlocul focului fără să fi suferit ceva! Iar înfăţişarea celui de-al patrulea este asemenea cu aceea a unui fiu al lui Dumnezeu”. 95(28) Nabucodonosor a luat cuvântul şi a zis: “Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Aben-Nego, care l-a trimis pe îngerul său şi i-a eliberat pe slujitorii săi care s-au încrezut în el; au încălcat porunca regelui, şi-au dat mai degrabă trupurile la moarte decât să slujească şi să adore vreun dumnezeu în afară de Dumnezeul lor”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,52.53.54.55.56 (R. 52b)
R.: Vrednic de laudă eşti, Doamne, şi preamărit în veci.
52 Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri
vrednic de laudă şi preamărit în veci!
Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.
53 Binecuvântat eşti în templul sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.
54 Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.
55 Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi abisurile
şi stai peste heruvimi, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.
56 Binecuvântat eşti pe firmamentul cerului, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 8,15
Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare.
EVANGHELIA
Dacă Fiul vă va elibera, veţi fi într-adevăr liberi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,31-42
În acel timp, Isus le-a spus iudeilor care crezuseră în el: “Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei 32 şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera”. 33 Ei i-au răspuns: “Noi suntem descendenţă a lui Abraham şi n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum poţi să spui: «Veţi deveni liberi»?” 34 Isus le-a răspuns: “Adevăr, adevăr vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclavul păcatului. 35 Însă sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. 36 Aşadar, dacă Fiul vă va elibera, veţi fi într-adevăr liberi. 37 Ştiu că sunteţi descendenţii lui Abraham, dar căutaţi să mă ucideţi, deoarece cuvântul meu nu găseşte loc în voi. 38 Eu vorbesc despre cele ce am văzut la Tatăl meu, iar voi faceţi cele ce aţi auzit de la tatăl vostru”. 39 Ei au răspuns şi i-au zis: “Tatăl nostru este Abraham”. Isus le-a zis: “Dacă sunteţi fiii lui Abraham, faceţi faptele lui Abraham! 40 Acum însă voi căutaţi să mă ucideţi pe mine, om care v-am spus adevărul pe care îl am de la Dumnezeu; Abraham n-a făcut aceasta. 41 Voi faceţi faptele tatălui vostru”. Ei i-au zis: “Noi nu suntem născuţi din desfrânare; avem un singur tată: pe Dumnezeu”. 42 Isus le-a zis: “Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-aţi iubi, pentru că eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu. Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, m-ai creat din iubire pentru a mă bucura de viața ta dumnezeiască. Ajută-mă să înțeleg că adevărata libertate se găsește în împlinirea voinței tale și în participarea la viața harului Fiului tău. Ajută-mă să resping falsa libertate, oferită de lume și de Diavol.
Adevărata libertate
Isus vorbește despre diferența dintre sclavia păcatului și libertatea fiilor lui Dumnezeu. Isus face legătura între cunoașterea adevărului și trăirea în adevăr și libertate: cei care îl urmează, ca discipoli ai săi, vor avea parte de calitatea de fii al lui Dumnezeu și vor fi cu adevărat liberi. Ioan ne spune că Isus se adresa evreilor care crezuseră în el. Cu toate acestea, evreii au ezitat să accepte pe deplin învățătura lui Isus și i-au răspuns că se consideră liberi, nu pentru că îl urmează pe el, ci pentru că sunt descendenți ai lui Abraham. Isus a dorit să corecteze această înțelegere superficială a lor și să-i conducă la o înțelegere mai profundă a calității de fii ai lui Dumnezeu și a libertății care se naște din aceasta. Libertatea, ne învață Isus, nu depinde de descendența fizică din Abraham, după trup, ci de descendența spirituală, prin credință. Isus scoate în evidență acest aspect făcând referire la povestea celor doi fii ai lui Abraham: Ismael, născut din sclava Agar, și Isaac, născut din Sara, soția sa.
Libertatea, potrivit Sfântului Paul
În Scrisoarea către Galateni, Paul scrie: „Abrahám a avut doi fii: unul din sclavă şi unul din [femeia] liberă. 23 Însă cel din sclavă este născut după trup, pe când cel din [femeia] liberă este prin promisiune” (Gal 4,22-23). Atât Ismael, cât și Isaac au fost circumciși, dar circumcizia (unul dintre semnele legământului cu Abraham) nu reprezinta o garanție că cineva ar moșteni binecuvântările promise lui Abraham și urmașilor săi. Isus ne învață că a fi cu adevărat copil al lui Abraham presupune să faci faptele lui Abraham – să crezi în Dumnezeu și să te supui Cuvântului său dumnezeiesc (Rom 4,1-3). Promisiunea făcută lui Abraham este valabilă și pentru cei care împărtășesc credința lui Abraham (Rom 4,16). De asemenea, Paul va folosi povestea lui Agar și a Sarei pentru a simboliza cele două legăminte (Gal 3,24-31): Agar reprezintă legământul mozaic de pe Muntele Sinai (și forma sa finală din Cartea Deuteronomului); Sara reprezintă Noul Legământ. A-l respinge pe Isus înseamnă a urma calea lui Ismael și a fi exclus de la binecuvântările promise urmașilor lui Abraham. A-l accepta pe Isus înseamnă a urma calea lui Isaac și de a avea parte de binecuvântări.
Intervenția salvatoare a lui Dumnezeu
Prin sacrificiul său pe Cruce, care este prefigurat de legarea lui Isaac pe Muntele Moria, Isus ne eliberează de blestemele legământului din Deuteronom. Suntem justificați nu prin faptele vechii legi a Deuteronomului, ci prin credința în Isus Cristos și prin cooperarea cu harul Duhului Sfânt (cf. Compendiul Catehismului Bisericii Catolice, 422). În Cartea lui Daniel, vedem un exemplu al intervenției salvatoare a lui Dumnezeu. Trei bărbați – Șadrac, Meșac și Abed-Nego – refuză să se închine statuii regelui și, în schimb, se încredințează protecției lui Dumnezeu, singurul și adevăratul Dumnezeu. Ei sunt condamnați la moarte pentru neascultarea lor și aruncați în cuptorul încins. Cu toate acestea, flăcările nu îi ating și sunt protejați de cel care arată precum un fiu al lui Dumnezeu. În acest fel, Dumnezeu îi eliberează și îi scapă de moarte. Învățăm de aici că nu există contradicție între a-l sluji pe Dumnezeu și a fi liber. „Cu cât facem mai mult binele, cu atât devenim mai liberi. Nu există libertate adevărată decât în slujirea binelui şi a dreptăţii. Alegerea neascultării şi a răului este un abuz de libertate şi duce la „robia păcatului”” (Catehismul Bisericii Catolice, 1733). În calitate de copii ai lui Dumnezeu, suntem îndemnați să acționăm din credință, nu din frică servilă, susținuți de Duhul Sfânt, liberi și din iubire. Libertatea nu înseamnă capacitatea de a alege cu nepăsare între a face răul sau a face binele. Adevărata libertate înseamnă participarea la libertatea oferită de Dumnezeu și care este întotdeauna rânduită spre bine, adevăr și frumos. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin progresul nostru moral, cu atât suntem mai puțin înclinați să păcătuim și să abuzăm de libertatea noastră. Cunoașterea lui Dumnezeu (cunoașterea adevărului) și dragostea față de Dumnezeu (trăirea în conformitate cu adevărul) ne fac cu adevărat liberi. Singuri, suntem neputincioși să ne eliberăm de Diavol și de robia păcatului. Numai Cristos poate să ne elibereze și să ne facă copii ai Tatălui. Aceasta este o mare taină pe care o contemplăm din ce în ce mai mult pe măsură ce ne apropiem de Săptămâna Sfântă.
Doamne Isuse, tu îmi revelezi adevărul care mă face liber. Vreau să îmbrățișez adevărul și libertatea din toată inima. Doar tu poți să mă eliberezi și mă ajuți să mă dezvolt ca și copil al lui Dumnezeu. Fă-mă să fiu atent cu privire la cât de minunată este viața atunci când trăiesc conform voinței lui Dumnezeu.
Înțeleg libertatea ca pe capacitatea de a alege între bine și rău sau ca pe puterea de a face binele?
Realizez că păcatul este un abuz asupra libertății?
Cum pot să-mi exercit libertatea și să evoluez în viață ca și copil al lui Dumnezeu?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: