LIPSURI ȘI SĂRĂCIE

Paradoxal, deși Raiul este cel mai bine simbolizat de o grădină luxuriantă și roditoare sau de un oraș glorios cu străzi pavate cu aur, sărăcia deșertului constituie calea spre belșugul Împărăției lui Dumnezeu.

În deșertul Israelului, în apropiere de Ierihon, se află peșterile despre care se crede că au fost locurile în care Isus a locuit în acele patruzeci de zile. La început, o peșteră ar părea interesantă de explorat. Dar nici o peșteră și nici deșertul nu oferă confortul pe care îl oferă această lume. O peșteră nu oferă paturi moi și confortabile pentru a sta sau a dormi, iar lumina naturală este foarte slabă. În pustiu, umbra și hrana sunt rare sau chiar inexistente.

Isus a pătruns în acest loc arid și pustiu, în parte, pentru a ne învăța că bogățiile și confortul acestei lumi nu se compară nici pe departe cu bogățiile și binecuvântările unei vieți pline de har. Ai putea fi fericit trăind într-o peșteră în deșert? Sau poate că întrebarea mai bună ar fi aceasta: A fost Isus fericit în timp ce a trăit în pustietatea deșertului, lipsit de toate binecuvântările materiale și confortul lumii? Cu siguranță că a fost, pentru că fericirea sa depindea de comuniunea cu Tatăl, împlinind voința Tatălui. Nimic nu l-a încântat mai mult decât acest lucru. Prin urmare, ajungând de bună voie în cel mai sterp loc de pe pământ, Isus ne învață că nimic nu se compară cu comuniunea profundă cu Dumnezeu.

Când analizați propria dumneavoastră viață, ați putea să o descrieți ca fiind lipsită de bucurii? Sau confortabilă, răsfățată sau extravagantă? Poate că este pe undeva la mijloc… Deși nu este nimic rău în a te bucura de confortul acestei lumi, trebuie să înțelegem că orice plăcere pe care o trăim în această lume ne poate influența cu ispita de a crede că dobândirea a mai mult din respectiva plăcere sau bucurie reprezintă calea spre adevărata noastră fericire.

Gândește-te la faptul că Dumnezeu nu dorește ca noi să fim lipsiți de bucurii, ci să fim  fericiți. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să ne purificăm de dorința după lux pământesc care ne poate provoca să tânjim mai mult după plăcerile trecătoare ale acestei lumi. Trebuie să învățăm o lecție din alegerea lui Isus de a intra în atmosfera aridă și săracă a pustiului. Pe măsură ce facem aceasta, trebuie să identificăm și modalitățile în care putem urma exemplul Domnului. Acolo unde există excese în viața noastră, trebuie să ne străduim să le îndepărtăm. Dacă descoperim în noi dorințe mult prea lumești și dorință exagerată după confort, trebuie să îmblânzim în noi aceste dorințe, astfel încât să nu ajungă să concureze în sufletul nostru cu Cel care, singur, poate împlini viața noastră cu adevărat: Dumnezeu.