LITURGHII

Sfântul Ioan de Ávila se afla pe patul de moarte. Din relatările unui autor din secolul al XVII-lea, Luis Muñoz, știm că a primit preasfântul Sacrament cu mare umilință și devoțiune. Marchiza de Piego l-a întrebat ce ar dori sau ce ar porunci să se facă pentru el.

– Liturghii, doamnă; liturghii și degrabă – a fost răspunsul acestuia.

Aceste cuvinte i-au impresionat mult pe cei prezenți, care spuneau:

– Dacă acest mare slujitor al lui Dumnezeu cere liturghii, atunci ce va fi de noi?

Întotdeauna sfinții se consideră păcătoși, în timp ce mulți păcătoși se cred sfinți. Cu cât mai sfânt este cineva, cu atât are mai multă lumină de la Dumnezeu. Având mai multă lumină, vede cu mare claritate diferența enormă care există între ceea ce-i datorăm Domnului și ceea ce-i dăm. Această neatingere a țintei, această îndatorare le produce o suferință care le purifică tot mai mult iubirea lor.