LECTURA I
Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul, Dumnezeul cel atotputernic, cel care era, care este şi care vine!
Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 4,1-11
Eu, Ioan, am privit şi iată o uşă deschisă în cer şi glasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiţă când vorbea cu mine, mi-a zis: “Urcă aici şi-ţi voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea!” 2 Deodată, am fost răpit în Duh şi, iată, un tron era în cer, iar pe tron şedea cineva! 3 Iar cel care şedea era asemănător la vedere cu piatra de iaspis şi de sardiu, iar curcubeul care înconjura tronul era asemănător la vedere cu smaraldul. 4 În jurul tronului se aflau alte douăzeci şi patru de tronuri, iar pe tronuri şedeau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane din aur. 5 Iar din tron ieşeau fulgere, glasuri şi tunete; şapte făclii de foc ardeau în faţa tronului: acestea sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. 6 În faţa tronului era ca o mare de sticlă asemenea cristalului. În mijloc, în jurul tronului, erau patru fiinţe pline cu ochi în faţă şi în spate. 7 Fiinţa cea dintâi era asemenea unui leu; a doua fiinţă, asemenea unui viţel; a treia fiinţă avea o faţă ca de om, iar a patra fiinţă era asemenea unui vultur care zboară. 8 Cele patru fiinţe, având fiecare câte şase aripi, erau pline de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte spuneau fără încetare: “Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul, Dumnezeul cel atotputernic, cel care era, care este şi care vine!” 9 Iar când fiinţele dădeau glorie, cinste şi mulţumire celui care şade pe tron şi care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea celui care şade pe tron şi se prosternau înaintea celui care este viu în vecii vecilor şi îşi aruncau coroanele înaintea tronului, spunând: 11 “Vrednic eşti tu, Domnul şi Dumnezeul nostru, să primeşti gloria, cinstea şi puterea, căci tu ai creat toate şi prin voinţa ta au luat fiinţă şi au fost create”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 150,1-2.3-4.5-6 (R.: Ap 4,8b)
R.: Sfânt, sfânt, sfânt eşti, Doamne, Dumnezeule atotputernic!

1 Lăudaţi-l pe Domnul în sanctuarul său,
lăudaţi-l în firmamentul puterii sale!
2 Lăudaţi-l pentru faptele sale minunate,
lăudaţi-l pentru măreţia sa nesfârşită! R.

3 Lăudaţi-l cu sunete de trâmbiţă,
lăudaţi-l cu alăută şi harpă!
4 Lăudaţi-l cu timpane şi dansuri,
lăudaţi-l cu instrumente de suflat şi coarde! R.

5 Lăudaţi-l cu cimbale plăcut sunătoare,
lăudaţi-l cu cimbale de veselie!
6 Să-l laude pe Domnul toată suflarea! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 15,16
(Aleluia) Eu v-am ales pe voi ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
De ce nu ai pus banii mei la bancă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,11-28
În acel timp, Isus le-a mai spus o parabolă, pentru că se apropiau de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate în curând. 12 Aşadar, le-a spus: “Un om nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să primească un regat şi apoi să se întoarcă. 13 A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: «Investiţi-le până când voi veni!» 14 Însă cetăţenii săi îl urau şi au trimis în urma lui o solie, să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi». 15 Când s-a întors, după primirea regatului, a poruncit să fie chemaţi la el servitorii cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câştigat. 16 Când a venit primul, a spus: «Stăpâne, mina ta a adus venit alte zece mine». 17 El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru că ai fost fidel peste puţine lucruri, să ai autoritate peste zece cetăţi». 18 Apoi a venit al doilea şi a spus: «Mina ta, stăpâne, a mai făcut cinci mine». 19 Iar el i-a spus: «Şi tu vei fi peste cinci cetăţi». 20 A venit un altul şi i-a spus: «Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ştergar, 21 întrucât m-am temut de tine, căci eşti un om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce nu ai semănat». 22 El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rău! Ştiai că sunt un om aspru; că iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat. 23 Atunci, de ce nu ai pus banii mei la bancă? La întoarcere, i-aş fi luat cu dobândă». 24 Şi a zis celor care erau de faţă: «Luaţi mina de la dânsul şi daţi-o celui care are zece mine!» 25 Dar ei i-au zis: «Stăpâne, are deja zece mine!» 26 «Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. 27 Iar pe duşmanii mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!»” 28 Spunând acestea, Isus a pornit înainte, urcând spre Ierusalim.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, învață-mă să fiu credincios și în lucrurile mici. Fie ca darul harului tău să se dezvolte în mine. Îți promit că mă voi dedica și voi face tot posibilul să produc roade bune pentru Împărăția Ta.

Judecata regească

În timp ce se îndreaptă spre Ierusalim, Isus prezintă o parabolă adresată celor care credeau că Împărăția lui Dumnezeu va veni imediat. Parabola din Evanghelia după Sfântul Luca este similară cu cea din Evanghelia după Sfântul Matei, dar și diferită în unele privințe. Spre deosebire de Parabola talanților din Evanghelia după Sfântul Matei (Mt 25,14-30), în care fiecare slujitor a primit sume diferite de bani, fiecare dintre slujitorii din Parabola celor zece mine din Evanghelia după Sfântul Luca a primit aceeași sumă de la stăpân. Parabola lui Matei vorbește despre talanți o unitate monetară egală cu ceea ce ar câștiga o persoană timp de 20 de ani. Parabola lui Luca vorbește despre o mina, egală cu salariul câștigat pentru 3-4 luni de muncă. Din punct de vedere teologic, parabola lui Luca se referă la înălțarea lui Isus la cer pentru a primi împărăția de la Tatăl său și la întoarcerea lui Isus pentru a-și judeca ucenicii, care sunt chemați să muncească cu sârguință până la întoarcerea sa, și pentru a-i judeca pe cei care resping autoritatea sa regească (Lc 19,27) (vezi Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 144).

Creatorul a  toate

În Apocalipsul Sfântului Ioan (capitolele 4-5) este prezentată o viziune a liturghiei cerești. Astăzi, citim din capitolul 4, care îl contemplă și îl laudă pe Dumnezeu pentru lucrarea dumnezeiască a creației. Sunt multe imagini și referiri la creație în viziunea lui Ioan. De exemplu, Ioan menționează mai întâi pietrele prețioase care au fost găsite atât în Grădina Edenului, cât și în Templul din Ierusalim, care a fost modelat după această grădină. Grădina, creată de Dumnezeu pentru noi, a fost înțeleasă ca sanctuarul original, unde omenirea putea să se închine lui Dumnezeu, să se bucure de binecuvântarea divină, să se plimbe cu Dumnezeu și să se împărtășească din lucrarea creatoare a lui Dumnezeu. Ioan vede, de asemenea, un curcubeu, care amintește de recrearea lumii după potop și de reînnoirea legământului creației cu Noe.

Adorarea lui Dumnezeu, Creatorul

Ioan contemplă apoi cei 24 de bătrâni (presbiteri) din jurul tronului lui Dumnezeu și contemplă Duhul Sfânt aflat înaintea tronului. Cei 24 de bătrâni amintesc de cele 24 de grupuri de preoți rânduite de regele David pentru a sluji în Templul din Ierusalim. Cele patru ființe vii – leul, vițelul, omul și vulturul – amintesc de Zodiac, care împarte cerurile. Leul pe care îl vede Ioan se referă la constelația Leului, vițelul sau taurul la constelația Taurului, omul la constelația Vărsătorului, iar vulturul este un substitut pentru constelația Scorpion. Stelele, în Cartea Apocalipsului și în alte cărți ale Bibliei, simbolizează adesea îngerii. Prin urmare, ceea ce Ioan contemplă în capitolul 4 este închinarea înaintea Domnului Dumnezeu de către îngerii din cer, reprezentați de cele patru făpturi vii, și de către ființele umane glorificate, reprezentate de de cei douăzeci și patru de bătrâni („preoții împărătești”). Aici, pe pământ, noi participăm la liturghia cerească. Prin liturghia Bisericii, ne alăturăm sfinților și îngerilor din ceruri în lauda adusă lui Dumnezeu pentru măreața lucrare a Creației.

Doamne Isuse, Tu domnești în ceruri, înconjurat de oștirea cerească și de sfinți. Păstrează-mi ochii și inima fixate asupra ta. Pe măsură ce contemplu frumusețea lumii din jurul meu, fă-mă să aduc preamărire Tatălui, Ție și Duhului Sfânt pentru lucrarea voastră minunată pe care o contemplăm în întreaga Creație.

Cum contribui în cadru Creației lui Dumnezeu? Care sunt sarcinile pe care Domnul mi le-a încredințat? Care sunt talentele și comorile oferite? Dacă Isus s-ar întoarce astăzi, în ce mod m-aș prezenta înaintea sa?

Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: