Se povestește că prințul de Condé merse odată la Biserica „Sfântul Sulpiciu” din Paris. Se așeză lângă un seminarist și, curios, îl întrebă: 

– Tinere, îmi poți spune ce anume vă învață în seminar?

Seminaristul nu răspunse nimic. Principele repetă întrebarea și obținu același rezultat de prima dată. Intrigat pentru tăcerea tânărului, aristocratul, manifestând un viu interes, insistă din nou.

– Ne învață să tăcem în biserică – răspunse foarte serios seminaristul.

 

Există mulți creștini care ar trebui să treacă prin seminar, ca să învețe să tacă în biserică. A ști să te adaptezi la locul unde te afli este o normă de educație elementară. Atitudinea pe care să o iei la un concert, într-un teatru, la o conferință… nu este aceeași cu cea de la o petrecere, de la un meci de fotbal sau de pe plajă.

La biserică mergem să ne rugăm. Prezența în tabernacol a Domnului nostru Isus cere respect în privința vestimentației și a felului de a ne comporta. Pe lângă aceasta, sunt oameni care vor să se roage și au dreptul de a nu fi deranjați.

Sunt două motive destul de serioase pentru a învăța să te comporți: el, care se află în tabernacol, și cei care se află lângă noi.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013