LOC PENTRU LOC

În timpul conducerii unui răposat pe drumul spre cimitir, un pieton trece prin fața mașinii funerare. Șoferul trebuie să frâneze brusc, ca să nu-l calce, și, scoțând capul pe fereastră, îi spune indignat:

– Vezi, poate reușești să fii mai atent! Mai aveai puțin și ajungeai sub mașină.

Pietonul, privind la mașină, replică:

– Prefer să stau dedesubt mai degrabă decât deasupra.

„A sta dedesubt”, cu puțină atenție și noroc, se poate evita. De a sfârși stând deasupra… nu există cineva care să ne scape. În mașină, pe umeri, cum ar fi, drumul către cimitir, către dincolo, este inevitabil.

A nu vrea să te gândești la așa ceva – atitudine foarte frecventă în zilele noastre – nu folosește la nimic. Dacă am ține cont în viața de fiecare zi că suntem în trecere, lucrurile s-ar schimba mult.

Ce aș vrea să port în momentul acesta? Acest bagaj este cel pe care trebuie să-l pregătesc acum, câtă vreme este timp.