LOCUL ȘI OMUL

Agesilau, copil fiind, avea deja o părere foarte bună despre sine, pentru că știa că era destinat să fie regele Spartei. Într-o zi, se antrena cu tovarășii săi, când preceptorul îl puse într-un loc mai puțin ales. Agesilau a acceptat fără a-și exterioriza nemulțumirea. Atunci când tovarășii săi, luându-l în râs, îi spuneau că, principe fiind, o va face pe omul de jos, răspunse:

– Trebuie să știți un lucru: nu locul pe care-l ocupă cineva este cel care îl înnobilează pe om, ci omul este cel care înnobilează locul.

Am văzut cu toții adevărate sperietori de păsări frumos colorate și așezate la mare înălțime, ocupând posturi înalte. Se spune că oamenilor li se întâmplă ca sticlelor: cu cât sunt mai goale, cu atât plutesc mai ușor. Însă la fel de adevărat este că, cu cât mai sus se plasează cineva, cu atât mai mult i se văd mizeriile.

Mai important decât tipul de loc pe care cineva îl ocupă este tipul de om care este. Dorință de depășire, da. Însă, înainte de toate, dorință de a te depăși pe tine însuți.