LOGICĂ INFANTILĂ

Conversație între doi frați, unul de șase și altul de cinci ani:

– Tu îi înțelegi pe părinți? Eu nu înțeleg ce fac cu noi: mai întâi ne învață să vorbim și să mergem, după care ne spun să tăcem și să stăm locului.

Raționamentul copilului este „foarte logic”. „Logica” lui însă este infantilă. Părinții, cu „logică de părinți”, știu că copilul trebuie să învețe să vorbească și să meargă și că trebuie, de asemenea, să învețe să folosească aceste facultăți: să vorbească și să meargă atunci când trebuie.

De obicei, ambele logici nu coincid. Ceea ce este important, fundamental, este ca atitudinea părinților să fie rezonabilă și corectă. De asemenea, este foarte educativ și oportun a-l ajuta pe copil să descopere că este rezonabil și binevenit ceea ce i se cere. Trebuie să înțeleagă că poate avea încredere, că se poate încrede.

Este normal ca, de multe ori, copilul să nu înțeleagă logica părinților săi. Apoi este foarte normal ca noi, oamenii, să nu înțelegem, aproape niciodată, logica lui Dumnezeu. Și noi trebuie să înțelegem că putem avea încredere, că ne putem încrede.