LOIALITATE FAȚĂ DE UN FRATE

Un soldat care lupta alături de fratele său în aceeași companie, în Franța, căzu răpus de un glonț german. Celălalt frate, care a scăpat teafăr, ceru permisiunea de la superiorul său pentru a-l recupera pe fratele căzut.

– Poate că este deja mort – spuse oficialul – și nu are sens să-ți riști viața pentru a recupera cadavrul.

Însă, la rugămințile sale insistente, oficialul cedă. Când soldatul se întoarse purtându-l pe umeri pe fratele său, cel rănit muri.

– Vezi? spuse oficialul. Ți-ai riscat viața pentru nimic.

– Nu! răspunse Tom. Am făcut ceea ce el aștepta de la mine și am primit răsplata. Când m-am apropiat și l-am luat în brațe, mi-a spus: „Tom, știam că ai să vii, eram sigur că ai să vii!”.

A-ți risca viața și, dacă este necesar, a ți-o da pentru un frate este o dovadă de mare noblețe. Fraternitatea are mari exigențe și oferă satisfacții profunde.

În mod normal, nu ni se cere atât de mult. În schimb, da, ni se cere să ajutăm în ceea ce fratele nostru are nevoie mai mare. Uneori va fi un ajutor material. Alteori, de cele mai multe ori, va fi un ajutor de ordin spiritual: a-l ajuta să fructifice timpul, să-l ia în serios pe Dumnezeu, să-și salveze viața veșnică…

De câte ori nu ne împiedică, nu atât teama de a ne pierde viața, cât, mai ales, lucruri de mult mai mică importanță! Dumnezeu, Tatăl veșnic, oare este mulțumit de afecțiunea și ajutorul meu față de alți fii de-ai săi, frații mei, care se află lângă mine?