LOIALITATE IMPRESIONANTĂ

Regele Angliei Richard Inimă de Leu a întreprins în 1189 o cruciadă în Palestina. Într-o zi, a ieșit la vânătoare împreună cu niște cavaleri și au căzut într-o ambuscadă. Au luptat cu vitejie, dar, dat fiind numărul mare de dușmani care-i atacau, au murit toți însoțitorii săi, mai puțin unul, Guillermo de Pourcellet. Acesta, dorind să-l salveze pe rege, strigă:

– Eu sunt regele!

Sarazinii l-au abandonat pe regele Richard și l-au prins pe el. L-au dus înaintea sultanului Saladin și acolo s-a descoperit minciuna. Saladin, impresionat pentru acea dovadă de fidelitate, a acceptat răscumpărarea lui în schimbul a zece soldați de-ai săi care fuseseră luați prizonieri de creștini.

Nu este deloc surprinzător ca o asemenea loialitate și prietenie să-l impresioneze pe Saladin.

Isus Cristos ne-a spus: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13). Și ne-a mai spus: „V-am numit pe voi prieteni” (In 15,15). Ce idee de prietenie trebuie să aibă Isus! Nu știu dacă sunt capabil să prețuiesc ceea ce presupune faptul că Isus mă consideră „prietenul său”.