LUCRU BUN

Toñete, de șase ani, se chinuia cu temele la matematică. După ce se chinui o vreme, îi spuse mamei:

– Mamă, ajută-mă să fac temele la „mate”.

– Nu pot, Toñete.

– De ce nu poți?

– Pentru că nu știu matematică.

– Nu știi matematică?

– Nu, Toñete. Părinții mei nu m-au dat la școală.

– Ce fain! Ce noroc! Ce părinți buni ai avut!

Cu siguranță că bunicii copilului erau buni, însă nu din motivul pentru care el credea că sunt buni.

Aici se află pericolul: în a măsura binele sau răul cu criterii subiective, în loc de a o face cu criterii obiective. Cu criterii subiective nu există posibilitate de înțelegere. Fiecare le va avea pe ale sale și cu greu vor coincide cu cele ale celorlalți.

Atunci când se folosesc aceste criterii, cu ușurință se confundă ceea ce este bun cu ceea ce este ușor sau plăcut, agreabil. Uneori ambele lucruri coincid, însă nu întotdeauna. Normal ar fi ca ceea ce este bun să coste.