LUI I-A REVENIT PARTEA CEA MAI REA

O fetiță cu sindromul Down, jucându-se într-o zi cu o minge, și-a murdărit mâinile de glod. Frecându-și, după aceea, fața cu mâinile, a contractat o infecție puternică la ochi. În ciuda medicației, nu se vindeca.

Într-o zi, intrând în biserica din satul ei, în provincia Santander, trecând prin fata unui crucifix mare aflat în partea  stângă a bisericii, un frățior de-al ei i-a spus:

– Cere-i lui Isus să te vindece.

Micuța a îngenuncheat înaintea Răstignitului. După câteva clipe, s-a ridicat. Fratele ei a întrebat-o dacă i-a cerut lui Isus să-i vindece ochii.

– Cum să-i cer aceasta? a răspuns micuța. Nu ai văzut cum îi are el pe-ai lui? El are ochii mult mai rău decât îi am eu.

În această după-amiază, Cristoase de pe Calvar,         

Am venit să te rog pentru trupul meu bolnav;

Însă, văzându-te, ochii mei te privesc și coboară

De la trupul tău la al meu cu rușine.

Cum să mă plâng de picioarele mele obosite,

Când pe ale tale le văd cumplit de zdrobite?

Cum să-ți prezint mâinile mele de orice golite,

Când ale tale, pline de răni, sunt grozav ciopârțite?

Cum să-ți explic ție singurătatea mea,

Când tu ridicat ești pe cruce și stai singur pe ea?

Cum să-ți explic că sunt lipsit de iubire,

Când tu ai sfâșiată inima?

Acum nu-mi mai amintesc de nimic.

Au fugit de la mine toate durerile.

Impetuozitatea rugăciunii cu care veneam

Mi s-a strangulat în gura cerșetoare.

Îți cer doar să nu-ți cer nimic,

Să stau doar aici, lângă imaginea ta moartă,

Să învăț că durerea este doar

Cheia sfântă a porții tale sfinte. Amin.

(Imnul de la Vespere, Vineri din săptămâna I).