LUMÂNĂRI ȘI ANI

O fetiță de vreo patru ani o însoțește pe mama sa la biserică. Imediat ce intră, chiar în fața ușii, vede o icoană a sfântului Iuda Tadeu, în fața căreia ard multe lumânări.

Micuța, mirată, o întreabă pe mama sa:

– Mamă, sfântul acesta își sărbătorește astăzi ziua de naștere?

Lumânările pe care le aprindem înaintea Domnului au o semnificație precisă și prețioasă: manifestă dorința noastră de a ne consuma, precum ele, în slujba lui Dumnezeu. Chiar dacă uneori nu ne dăm seama atunci când le aprindem, ele prețuiesc în măsura în care exprimă dorința noastră de a fi fideli față de voința lui Dumnezeu acolo unde el ne-a pus să fim.

Și, în realitate, acesta este singurul mod profitabil de a împlini anii: slujind lui Dumnezeu. Timpul pe care nu-l consumăm în slujirea Domnului este un timp pierdut.

Sfântul Josemaria Escriva povestește:

Nu-mi iese din memorie o ocazie – au trecut deja mulți ani de atunci – când am fost să mă rog în catedrala din Valencia și am trecut prin fața mormântului venerabilului Ridaura. Mi-au povestit atunci că acel preot, atunci când, deja fiind foarte bătrân, era întrebat: „Câți ani aveți?” el, foarte convins, răspundea în valenciană: „Poquets!” (puțintei): câți am de când îl slujesc pe Dumnezeu (Amigos de Dios, nr. 3).