„LUXUL DE A GÂNDI”

În formidabilul film „Becket”, pe lângă alte lucruri extraordinare, există un dialog interesant între regele Henric al II-lea și nobilii săi, în timpul unui ospăț. Regele deplânge faptul că nu-l are prezent pe Thomas Becket. Dintre toți cei pe care i-a avut pe lângă dânsul – mărturisește -, el era singurul care gândea.

– Tu gândești vreodată? îl întrebă pe unul dintre comeseni.

– Maiestate, răspunse cel întrebat, cu gura plină -, un lord englez are lucruri mai importante de făcut decât să gândească.

Chiar dacă ceea ce îl definește pe om este tocmai capacitatea de a gândi, nu suntem suficient de experți în această artă și se pare că nu este o problemă doar englezească. Antonio Machando spunea: „Din zece capete, nouă împung și unul gândește. Să nu vă mirați că un dobitoc își rupe coarnele luptând pentru o idee”. (Proverbios y Cantares XXIV).

Un profesor de filosofie, atunci când vorbea despre definiția omului ca „animal rațional”, obișnuia să adauge: „Al que no piensa se le apiensa” (joc de cuvinte care ar însemna ceva de genul: celui care nu gândește, i se dă nutreț).

Cel care face și nu gândește dăunează. Cel care gândește și nu face rămâne la jumătatea drumului. Cel care gândește și face poate să ajungă departe.