D. Gregorio Marañón povestește în cartea sa „El Conde Duque de Olivares” (Contele Duce de Olivares) că pe vremea Contelui Duce s-a încercat canalizarea râurilor Tajo și Manzanares. A fost numită o comisie însărcinată cu studiul respectivului proiect. Avizul doctei comisii a fost emis în următorii termeni: „Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca ambele râuri să fie navigabile, cu un singur fiat ar fi realizat aceasta. Ar fi un atentat la adresa drepturilor Providenței să încerci să ameliorezi ceea ce ea, din motive de nepătruns pentru mintea noastră, a dorit să rămână imperfect”.

„Stăpâniți pământul…” Aceasta a fost una dintre primele sarcini pe care Dumnezeu le-a dat omului.

A-l stăpâni, a-l întrebuința – nu a-l distruge – nu înseamnă a atenta la adresa Domnului, ci a i se supune, a asculta de el. Ceea ce nu este folositor Providenței divine este lenea noastră și chiulul. Providența contează pe noi și pe efortul nostru. Dumnezeu procură hrană fiecărei păsări, însă nu i-o duce la cuib.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014