MAI CATOLICI DECÂT PAPA

Face parte deja din folclorul spaniol povestea acelor familii navareze care, atunci când Papa Leon al XIII-lea a promulgat enciclica „Rerum novarum”, au reacționat, în fața acestei declarații „stângiste”, rugându-se în fiecare seară „pentru convertirea papei”. Mai târziu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o prietenă de-a mea a auzit-o pe o doamnă reacționând cu indignare la știrea că s-au suprimat postul și abstinența ca măsură temporară datorată războiului. „Păi, eu voi continua să postesc – a răspuns aceasta furioasă. Dacă papa vrea să se osândească, n-are decât!”

Pentru că fiecare spaniol are papa său, imagine care este de-acum originală, și nu copie. Atunci când ceea ce face pontiful nu se ajustează la ideea personală pe care o avem despre  el, ceea ce este rău nu este oglinda, ci figura, ceea ce nu trebuie să fie astfel. Fraza „mai catolic decât papa” putea să ia naștere doar în Spania.

Atunci când papa învață ceea ce-mi place mie să aud, papa este infailibil. Partea proastă este atunci când nu coincide. În cazul acesta, „infailibilul” sunt eu. O manifestare în plus de mândrie.