LECTURA I
Elizeu a mers după Ilie şi a început să-i slujească.
Citire din cartea întâi a Regilor 19,19-21
În zilele acelea, Ilie a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elizeu, fiul lui Şafat. El ara cu douăsprezece perechi de boi înaintea lui, iar el era cu a douăsprezecea pereche. Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste el. 20 Elizeu a părăsit boii, a alergat după Ilie şi i-a zis: “Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!” Ilie i-a răspuns: “Mergi şi întoarce-te, căci ştii ce ţi-am făcut!” 21 S-a întors din urma lui, a luat o pereche de boi, i-a înjunghiat, iar cu plugul de la aceşti boi le-a fiert carnea, a dat-o poporului şi au mâncat. Apoi s-a ridicat, a mers după Ilie şi i-a slujit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 15(16),1-2a şi 5.7-8.9-10 (R.: 5a)
R.: Tu, Doamne, eşti partea mea de moştenire.

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule,
pentru că îmi caut refugiu în tine.
2a I-am spus Domnului: “Tu eşti Dumnezeul meu”.
5 Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7 Îl binecuvântez pe Domnul,
care m-a sfătuit,
la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

9 De aceea, inima mea se bucură
şi sufletul meu tresaltă de bucurie;
ba chiar şi trupul meu se va odihni în siguranţă,
10 deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău să vadă putrezirea. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 118(119),36a.29b
(Aleluia) Înclină-mi inima spre învăţăturile tale, Doamne, şi dăruieşte-mi legea ta! (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu însă vă spun: să nu juri deloc.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,33-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Din nou aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului!» 34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, ajută-mă să-Ți pot auzi glasul în mijlocul zgomotului acestei lumi. Vreau să răspund cu generozitate chemării tale. Ajută-mă să discern cu înțelepciune ceea ce trebuie să las în urmă pentru a-l urma pe Fiul tău. Dă-mi o inimă înțeleaptă și capabilă de discernământ astfel încât să pot trăi în iubirea ta și să-i determin și pe alții să se bucure de viața împreună cu Tine.

Părăsirea morților

În Cartea întâi a Regilor (19,15-16), Domnul Dumnezeu i-a încredințat lui Ilie trei sarcini de consacrare prin ungere. El trebuia să-l ungă pe Hazael pentru a fi rege peste Siria, pe Iehu pentru a fi rege peste Regatul de Nord al lui Israel și pe Elizeu pentru a fi profet în locul lui. În prima lectură de astăzi, Ilie îndeplinește cea de-a treia sarcină, manifestându-și ascultarea imediată față de îndemnul lui Dumnezeu. Numirea lui Elizeu ca profet anticipă un episod din Noul Testament, când Isus cheamă pe cineva să îl urmeze. Când Ilie își aruncă mantia în fața lui Elizeu, acesta îi spune lui Ilie: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!”. Și Ilie îi permite să facă acest lucru. În Evanghelie, cineva îi spune lui Isus: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi şi să-l îngrop pe tatăl meu!”. 22 Dar Isus i-a zis: „Urmează‑mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!” (Mt 8,21-22). În Evanghelia după Sfântul Luca citim: „Altuia i-a spus: „Urmează-mă!”. Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!”. 60 Dar el i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, dar tu mergi şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu!” (Lc 9,59-60).

A patra poruncă

Deoarece copiii erau responsabili pentru a-și plânge și îngropa părinții și celelalte rude (Tob 1,16-20; 4,3; 6,15), s-ar putea crede că Isus îndemna la încălcarea celei de-a patra porunci, de a nu-i cinsti pe părinți. Totuși, nu este cazul să înțelegem aceasta, din cel puțin două motive. În primul rând, Isus invită pe toți oamenii să facă parte dintr-o nouă familie, Familia lui Dumnezeu. Noua familie este întemeiată pe credința în Isus, în Legea sa; comuniunea cu Isus implică comuniunea filială și cu Tatăl – este un „Da!” spus poruncii a patra într-un nou mod. Reprezintă participarea la familia celor care îl numesc pe Dumnezeu Tată, a celor care se unesc cu Isus și, „ascultându-l, se unesc cu voința Tatălui, ajungând astfel la esența ascultării dorită și de Tora” (Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret vol. 1, 115-117). În al doilea rând, Isus este Noul Moise care conduce Vechea Lege la desăvârșire. Autoritatea lui Isus de a interpreta Legea într-un nou mod era dată de calitatea sa de Fiu dumnezeiesc. El are autoritate dumnezeiască și transpune cele zece porunci în contextul comuniunii de viață a Familiei universale a lui Dumnezeu. El îl face cunoscut pe Dumnezeul lui Israel tuturor națiunilor. El este Noul Moise, Profetul, asemănător lui Moise (Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret, vol. 1, 122; Dt 18,15).

Cineva mai mare decât Ilie

Isus, așadar, poate realiza ceea ce Ilie nu putea face: În Isus descoperim ceva mai presus decât în Ilie. De asemenea, înțelegem urgența și radicalitatea invitației lui Isus. Ora lui era aproape: Împărăția era aproape. În Evanghelia de astăzi vedem cum Isus conduce Legea Veche la împlinire. A nu face jurăminte false e doar minimul necesar. Însă Isus îi invită pe discipolii săi să nu facă deloc jurăminte și să nu se pună în mod inutil într-o poziție în care pot fi condamnați de Dumnezeu. În tot ceea ce spun și fac, urmașii lui Isus trebuie să fie sinceri. Când Isus ne cheamă să îl urmăm, ne invită să spunem împreună cu psalmistul: „Tu, Doamne, eşti partea mea de moştenire”. Această moștenire ne face fii și fiice ale lui Dumnezeu, destinatari ai vieții veșnice. Sufletele noastre nu vor fi abandonate în lumea aceasta, căci, împreună cu Fiul, vom învia la o nouă viață.

Doamne Isuse, tu ai cuvintele vieții veșnice. Te preamăresc și îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. Te rog să mă susții pentru a căuta întotdeauna adevărul și lumina ta.

Cum pun în practică cea de-a patra poruncă, de a-mi cinsti părinții și cea de-a opta poruncă, de a fi sincer în cuvintele mele?

Ce aș putea face mai bine?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: