MAI MULT DECÂT UN OM ÎN MULȚIME
EVANGHELIA
Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,1-4
Când Isus a coborât de pe munte, îl urmau mulţimi numeroase. Şi apropiindu-se un lepros, s-a prosternat înaintea lui, spunând: “Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”. 3 Întinzându-şi mâna, l-a atins spunându-i: “Vreau. Curăţă-te!” Şi, îndată, lepra lui s-a curăţat. 4 Atunci Isus i-a zis: “Vezi să nu spui nimănui, dar mergi, arată-te preotului şi adu oferta pe care a poruncit-o Moise ca mărturie pentru ei!”
Cuvântul Domnului
Vin astăzi înaintea ta, Doamne, așa cum sunt. Ca să fiu sincer, aș dori să vin în fața ta cu o atenție mai profundă, cu o adorație mai fierbinte și cu o determinare mai înflăcărată. Dar îți aduc ceea ce am: slăbiciunea mea, orbirea mea, neputința mea. Îți ofer inima mea, lipsită de valoare, fragilă și confuză, dar deschisă sincer față de tine. Știu că ești alături de mine mereu și că dorești să-mi împărtășești harul tău. Îți mulțumesc, Doamne. Te ascult, vorbește-i sărmanei mele inimi.
Locul meu în mulțime
„Mulțimi numeroase” îl urmau pe Isus când a coborât de pe munte. Mulțimi numeroase s-au adunat în jurul lui oriunde mergea, cu excepția cazului în care a mers spre Cruce. Când a fost bătut în cuie pe Cruce, murind de o moarte umilitoare, în dureri atroce, mulțimile nu erau de găsit nicăieri. Chiar și cei mai apropiați prieteni și adepți ai săi, apostolii, l-au abandonat. Unii s-au ascuns. Alții au privit de la distanță. Doar unul singur, Sfântul Ioan, a rămas alături de Isus pe Calvar. Fiecare persoană din mulțime a avut un motiv pentru care l-a urmat pe Isus în timpul zilelor când Învățătorul se bucura de o mare popularitate. Dar acest motiv a fost pus la încercare în Vinerea Mare. Același lucru continuă să se întâmple și astăzi. Mulțimi numeroase îl urmează pe Isus. Biserica Catolică are mai bine de un miliard de membri în întreaga lume. Și totuși, câți dintre noi rămânem aproape de Isus la bine și la rău? Mai puțini decât am vrea să recunoaștem. Știm că, deja, un procent infim merge la slujba duminicală. Putem bănui, deci, că un procent și mai mic rămâne fidel prieteniei lui Cristos atunci când crucile inevitabile ale vieții se fac simțite.
Unde mă aflu eu în această mulțime? De ce îl urmez pe Isus? Astăzi, în timp ce privesc mulțimile care îl urmează pe Isus în timp ce coboară de pe munte, este un moment bun pentru a reflecta la motivul pentru care îl urmez pe Domnul și la ceea ce aștept de la el.
Încrederea leprosului
Leprosul a dat dovadă de un curaj uluitor, apropiindu-se de Isus. Pe vremea lui Cristos, lepra (o boală care face să putrezească, treptat, carnea unei persoane de la piele până la os) era considerată extrem de contagioasă, dar și o pedeapsă din partea lui Dumnezeu pentru păcate. Astfel, leproșii trebuiau să trăiască separați de comunitate în colonii jalnice, la periferia zonelor locuite. Trebuiau să aibă un clopoțel de avertizare pe care îl făceau să sune în cazul în care un călător neavizat se apropia din greșeală de ei. Erau proscriși fizic și spiritual, nepoftiți și fără speranță. Dar acest lepros a văzut ceva în Isus care i-a insuflat suficient curaj pentru a înfrunta toate normele sociale și temerile psihologice. Poate că a fost propria mizerie care l-a determinat să își deschidă inima și mintea față de lumina lui Cristos. Neputința lui totală și slăbiciunea lui de netăgăduit l-au făcut să se deschidă în fața darului credinței. Nu mai putea prezenta nicio aroganță, nicio vanitate, niciun atașament față de plăcerile acestei lumi – era eliberat de toate distragerile obișnuite care, uneori, ne fac orbi față de bunătatea lui Dumnezeu. El a văzut ceva în ochii lui Cristos. A auzit ceva în vocea lui Cristos. Ceva i-a dăruit speranța unui miracol. Ceva l-a convins că Isus nu-l va respinge sau nu se va teme de el, ca toți ceilalți. Ceva l-a convins că Isus îl va privi și îi va vedea adevărata lui identitate, identitatea pe care Dumnezeu i-o dăduse la început și care încă mai era în adâncul sufletului său. Și a avut dreptate!
Ce mă împiedică să văd în mod clar realitatea iubirii lui Cristos față de mine? Mi-e rușine de propriile mele „lepre”? Pot să învăț din această întâlnire să o văd ca pe un dar, ca pe un spațiu oferit de providența lui Dumnezeu în care pot experimenta mila și puterea infinită a Creatorului și Răscumpărătorului?
Isus neînfricat
Isus și-a întins mâna spre lepros și „l-a atins”. Acesta este motivul pentru care Isus a decis să ne salveze devenind unul dintre noi. El a vrut să ne atingă. El a vrut să coboare direct în viețile noastre dezordonate, în această lume decăzută, și aici, să ne întâlnească. El a vrut să dovedească inimilor noastre încăpățânate și rănite că Dumnezeu nu ne-a abandonat și nu ne va abandona niciodată, că suntem cu adevărat importanți și iubiți de Dumnezeu. Isus s-a atins de un lepros. Imaginați-vă reacțiile mulțimii care s-a îndepărtat cu teamă de lepros și apoi l-a privit pe Isus întinzându-se și atingându-l. Imaginați-vă surpriza, șocul, teama, confuzia. Și apoi au văzut că atingerea lui Cristos chiar l-a vindecat pe lepros. Imaginați-vă uimirea, venerația și, din nou, confuzia. Isus nu era doar un alt învățător înțelept sau un rabin elocvent. Cu totul altceva era înaintea lor prin Isus.
Mă mai impresionează Isus? Mă provoacă? Mă uimește? Nu cumva l-am mai „îndulcit” pe Isus în mintea și în viața mea? Ce îmi spune Isus, astăzi, prin această întâlnire extraordinară și impresionantă cu leprosul?
Cred în tine, Doamne, dar tu cunoști faptul că încrederea mea este atât de slabă! Uit atât de ușor de caracterul infinit al bunătății tale și de atotputernicia ta. Mă las atât de ușor distrat de strălucirea lucrurilor din această lume. Vreau să am vederea limpede așa cum a avut-o și leprosul. Vreau să mă apropii de tine în contextul zdrobirii și nevoii mele cu speranța și încrederea de care a dat dovadă acest lepros. Vreau să las în urmă toate temerile deșarte și gândurile pământești, astfel încât să te pot întâlni, cu adevărat, din nou și din nou, în fiecare zi. Vreau să devin mai mult asemenea ție, astfel încât bunătatea și puterea ta să strălucească din nou în mine. Facă-se voia ta, Doamne, în viața mea; vie împărăția ta. Amin.
Doamne, astăzi, prin harul tău, mă voi raporta la cineva care este considerat de alții un proscris cu iubirea lui Cristos.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: