MAI TÂRZIU

O doamnă în vârstă de 94 de ani locuia împreună cu una dintre fiicele sale căsătorite și, la rându-i, cu copiii deja căsătoriți. Într-o după-amiază, fiica și soțul o găsesc pe bătrâna mamă plângând. Se speriară tare și o întrebară ce se petrece:

– Ți-e rău? Te doare ceva?

– Nu, nu mă doare nimic.

– Atunci, te-am supărat cu ceva?

– Nu, nicidecum! Din contră, mă tratați foarte bine și cu multă dragoste.

– Atunci, de ce plângi?

– Mă gândeam la ce va fi de mine când voi veți muri.

Știm că trebuie să murim, însă, de obicei, ni se pare că va fi foarte târziu, că moartea este încă destul de departe.

Știm că moartea este sigură, dar nu știm când. Aceasta ar trebui să ne stimuleze la a fi mereu pregătiți. A o lăsa pe mai târziu înseamnă a ne amăgi pe noi înșine.

 Astăzi! Pentru că astăzi poate să fie ultima zi. Astăzi trebuie să fiu în pace cu Dumnezeu și în pace cu toți oamenii.