MÂINI CARE SE ROAGĂ

Unul dintre cele mai cunoscute tablouri ale lui Albrecht Dürer este cel intitulat „Mâini care se roagă”. În spatele acestui tablou există o poveste foarte frumoasă.

Pictorul aparținea unei familii numeroase, cu optsprezece copii. Tatăl său lucra în niște mine de aur, aproape de Nürnberg, ca aurar și în tot ce apuca. Doi dintre frați, Albrecht și încă unul, aveau o mare înclinație pentru artă, însă știau că familia lor nu putea să acopere cheltuielile de studiu ale niciunuia dintre ei.

După ce au discutat de multe ori despre visele lor, într-o duminică, ieșind de la biserică, s-au hotărât să arunce în sus un ban, să vadă pe care dintre ei va cădea norocul. Cel norocos va merge la Nürnberg să studieze, iar celălalt va rămâne să lucreze în mină, pentru a-i plăti cheltuielile. Iar când acesta ar fi terminat studiile, cu munca sa de artist, îi va plăti celuilalt, ca să studieze. Norocul a căzut pe Albrecht.

Îndată s-a făcut remarcat. După ceva timp, operele sale se vindeau deja la un preț foarte bun.

La terminarea studiilor, după patru ani de pregătire, s-a întors acasă și au organizat o petrecere de familie. La sfârșitul acesteia, Albrecht a închinat pentru fratele său și i-a spus:

— Tu mi-ai plătit mie, acum du-te tu la Academie, fiindcă eu mă voi ocupa de cheltuielile tale.

— Nu, frate — răspunse cel vizat. Uită-te la mâinile mele: munca grea din mină din timpul acestor patru ani mi le-a deformat. Nu mai sunt bune pentru artă. Pentru mine… deja e prea târziu.

Albrecht Dürer, ca omagiu pentru acel frate al său, a plăsmuit pe pânză mâinile sale bătătorite: mâini noduroase, cu palmele unite și cu degetele îndreptate spre cer.

Ca titlu al tabloului a pus, pur și simplu, „Mâini”. Însă lumea, în fața forței acelor mâini, i-a completat numele și l-au intitulat: „Mâini care se roagă”.

Și mâinile părinților noștri sunt mâini care se roagă.

De asemenea, mâinile atâtor oameni simpli care ne slujesc.

Pentru ca mâinile să se roage, este nevoie doar să le impulsioneze și să le ghideze o inimă care iubește, o inimă care se roagă iubind. Inima este aceea care poate transforma munca în rugăciune.