MÂINILE LUI DUMNEZEU

LECTURA I
Iată că ne întoarcem spre păgâni!
Citire din Faptele Apostolilor 13,14.43-52
În zilele acelea, Paul şi Barnaba, plecând din Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei. Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă şi s-au aşezat. 43 După ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi dintre iudei şi prozeliţii evlavioşi i-au urmat pe Paul şi Barnaba, iar aceştia vorbeau cu ei şi-i convingeau să rămână în harul lui Dumnezeu. 44 În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului. 45 Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi contraziceau cele spuse de Paul insultându-l. 46 Atunci Paul şi Barnaba au zis cu îndrăzneală: “Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar pentru că voi îl respingeţi şi nu vă judecaţi vrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre păgâni! 47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului»”. 48 Auzind aceasta, păgânii s-au bucurat şi au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâţi pentru viaţa veşnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului s-a răspândit în tot ţinutul. 50 Însă iudeii au instigat femeile evlavioase de rang înalt, ca şi pe mai marii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Paul şi Barnaba şi i-au alungat din ţinuturile lor. 51 Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Iconiu. 52 Iar discipolii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 99(100),2.3.5 (R.: 3c)
R.: Noi suntem poporul Domnului şi turma păşunii sale.
sau:
Aleluia.
2 Slujiţi-i Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu strigăte de veselie! R.
3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma păşunii sale. R.
5 Căci Domnul este bun,
îndurarea lui ţine pe vecie
şi fidelitatea lui, din generaţie în generaţie. R.
LECTURA A II-A
Mielul îi va păstori şi-i va conduce la izvoarele apelor vieţii.
Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 7,9.14b-17
Eu Ioan, am văzut şi, iată, o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau în picioare în faţa tronului şi în faţa mielului, îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini. 14b Unul dintre bătrâni mi-a spus: “Aceştia sunt cei care vin din strâmtorarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele mielului. 15 De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi aduc cult ziua şi noaptea în templul său, iar cel care stă pe tron îi va adăposti în cortul său; 16 nu le va mai fi foame şi nici nu le va mai fi sete, nu-i va mai arde soarele şi nici arşiţa. 17 Căci mielul din mijlocul tronului îi va păstori şi-i va conduce la izvoarele apelor vieţii, iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor”.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,14
(Aleluia) “Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul. Eu cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Eu le dau viaţa veşnică.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,27-30
În acel timp, Isus le-a spus: “Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. 28 Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. 29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. 30 Eu şi Tatăl una suntem”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, vreau să cresc și să mă maturizez ca și copil al Tău. Tu ești Tatăl meu iubitor și cunoști calea pe care trebuie să o urmez pentru a ajunge la maturitatea spirituală. Este o cale care trece prin moartea vechiului eu și prin dăruirea iubitoare de sine. Călăuzește-mă și astăzi și revarsă asupra mea Duhul Tău sfințitor.
Oile mele ascultă glasul meu
Fragmentul din Evanghelia de astăzi s-a petrecut în timpul sărbătorii Hanukkah, care celebra dedicarea din nou a Templului în timpul revoltei Macabeilor. Sărbătoarea avea loc în timpul iernii și avea să fie ultima Hanukkah a lui Isus în timpul vieții sale pământești. Isus face o comparație între adversarii săi, care refuză să-i asculte glasul și l-au respins, și discipolii săi, care, asemenea oilor, ascultă glasul său și îl urmează. Ucenicii lui Isus cred că el este Mesia dumnezeiesc și regal, trimis de Dumnezeu pentru a le da viață. Ei cred că el este Cuvântul cel veșnic al Tatălui. Ei cred că el este Păstorul cel bun care îi va călăuzi, îi va hrăni și îi va ocroti. Isus nu își conduce oile către o țară promisă pământească, ci către una cerească – el le oferă viața veșnică și le conduce către viața veșnică.
Eu le dau viața veșnică
Viața veșnică își are începutul aici, pe pământ, prin har și va fi desăvârșită – va ajunge la împlinirea și desăvârșirea definitivă – numai în slava cerului. Cuvintele lui Isus sunt la timpul prezent. El nu spune pur și simplu: „În viitor, când va muri un slujitor bun și credincios, îi voi da viața veșnică”. Nici nu spune Isus: „Oricine dă dovadă de credință este mântuit și nu poate pierde niciodată viața veșnică”. El vorbește despre darul vieții divine dăruit cuiva prin credința în Cristos și prin sacramentul Botezului. Este important să fim oi, care sunt docile față de vocea și îndemnurile Bunului Păstor, și să rămânem în turma lui Dumnezeu. Nu vrem să fim precum caprele, care sunt încăpățânate și refuză să asculte și o iau pe drumul lor. Dacă rămânem cu Isus, nu vom pieri.
Mâinile lui Dumnezeu
Isus îi învață pe iudeii adunați la Ierusalim pentru sărbătoare că el și Tatăl sunt Una. Aceasta este o proclamare măreață a misterului Sfintei Treimi: Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul sunt persoane distincte, dar sunt un singur Dumnezeu. În tradiția creștină de la început, Sfântul Irineu a reflectat asupra metaforei mâinilor lui Dumnezeu și a scris că există un singur Dumnezeu, care a creat toate lucrurile. Tatăl a făcut toate lucrurile de unul singur, anume prin Cuvântul său și prin Înțelepciunea sa, prin Fiul și prin Duhul, care, ca să spunem așa, sunt mâinile sale (vezi Irineu, Împotriva ereziilor, 2, 30, 9 și Catehismul Bisericii Catolice, 292). Nimeni, declară Isus, nu este suficient de puternic pentru a răpi din mâinile lui Dumnezeu oile, discipolii lui Isus care ascultă de vocea lui. Suntem călăuziți de mâinile Tatălui, care a scris Noua Lege în inimile noastre. Suntem protejați de mâinile lui Isus, Tâmplarul din Nazaret, care a devenit Păstorul cel Bun. Suntem sfințiți de mâinile Duhului, care ne modelează cu răbdare pentru a ne face asemenea Fiului.
Doamne Isuse, mă voi strădui în fiecare zi să-mi conformez viața cu Viața Ta. Știu că suferința împreună cu Tine mă va face să mă bucur împreună cu Tine. Când viața este grea sau nu reușesc să iubesc, reînnoiește dorința mea de a porni din nou spre Tine și spre Tatăl, călăuzit de Duhul Tău Sfânt.
În rugăciune, discernem unde ne aflăm în creșterea noastră spirituală. Dacă observăm imaturitate spirituală, care sunt domeniile în care trebuie să colaborăm cel mai mult cu harul lui Dumnezeu? Trebuie să dedicăm mai mult timp rugăciunii și meditației? Să slujim cu umilință pe ceilalți? Să-L lăudăm pe Dumnezeu prin cuvintele și faptele noastre? Având grijă de un membru al familiei? Încurajându-mi copiii în credința lor? Dacă observăm creștere spirituală, îi suntem recunoscători lui Dumnezeu sau riscăm să ne mândrim? În ce direcție ne conduce Dumnezeu pentru a crește în viața spirituală?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
