MÂINILE PLINE

O poveste frumoasă, care se referă în mod diferit la același lucru, chiar dacă ideea consolatoare de fond este aceeași.

O tânără de douăzeci de ani se află pe patul de moarte după o viață dezordonată, inutilă și sterilă. La un moment dat își întinde mâinile deschise către preotul care o îngrijește, spunând cu tristețe:

– Mă voi prezenta înaintea lui Dumnezeu cu mâinile goale.

Preotul scoate un crucifix din buzunar, i-l pune în mâinile  întinse și-i spune:

– Iată, acum le ai pline.

Cristos este tezaurul nostru, garanția noastră. 

Dacă pretindem să ne prezentăm înaintea Domnului sprijiniți pe meritele noastre, va fi deoarece suntem confuzi, neliniștiți și îngrijorați. Isus, cu meritele vieții și morții sale, este speranța noastră.

„Pe bună dreptate am pusă în el [Isus Cristos] speranța fermă că vei vindeca toate durerile mele prin intermediul lui, care șade la dreapta ta și care mijlocește pentru noi; de-ar fi altfel, aș dispera. Pentru că multe și mari sunt durerile mele; da, sunt multe și mari, chiar dacă și mai mare este medicamentul tău” (sfântul Augustin: Confesiuni, X ,69). 

Sprijiniți pe el, nimic nu este de temut.