MAMĂ NU AI DECÂT UNA

Juana Luisa Enriqueta Genest a intrat în istorie drept Madame Campan, numele soțului ei. A fost profesoara fiicelor lui Ludovic al XV-lea, regele Franței. După aceea a trecut în serviciul reginei Maria Antoaneta, pe care nu a vrut să o părăsească nici în momentele cele mai grele, chiar cu riscul propriei vieți.
Mai târziu, Napoleon i-a încredințat direcțiunea Institutului Pedagogic, fondat de către el în Esouen pentru copiii celor laureați cu Legiunea de Onoare. Odată, Napoleon i-a spus:
– Vechile sisteme de educație nu sunt bune de nimic. Ce credeți dumneavoastră că este cel mai necesar pentru a-i educa pe copiii francezi ?
– Mame – a răspuns ea.
În ziua de astăzi există mulți teoreticieni în pedagogie care, cu siguranță, că nu împărtășesc aceeași opinie, și, mai rău, există tați și inclusiv mame care nu par să creadă că ei sunt prima necesitate a fiilor lor. Pe lângă aceasta, există tați și mame care se laudă că ar fi cei mai buni prieteni ai copiilor lor. Nu ar fi în van să reamintim această observație a sus-amintitei Madame Campan referitor la acest aspect: „Pe prieteni îi vor întâlni de-a lungul vieții, însă pe tați și pe mame, nu. Este necesar ca părinții să-i înțeleagă pe fiii lor, fără a uita însă condiția lor paternă. Părinți nu-i vor mai afla niciodată”.
Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013
