Preasfânta Fecioară cunoaște prin intermediul arhanghelului Gabriel că ruda sa, Elisabeta, va avea un fiu la bătrânețe. Imediat pornește la drum. Străbate Palestina și merge să o felicite și să o ajute în treburile casnice. Ajunge acasă la ea 0 salută. „Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit pruncul în sânul ei. Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt și a strigat cu glas tare: «Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău! Și de unde miefericirea aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu ? Căci, iată, cum au ajuns la urechile mele cuvintele salutului tău, a tresărit de bucurie pruncul în sânul meu»” (Lc 1,39-45).

 

Arhanghelul Gabriel îi transmite Mariei planul lui Dumnezeu. Ea întreabă, clarifică, se lămurește… și se încredințează fără reținere voinței divine. Iar în acel moment, Dumnezeu se face om în trupul ei.

De fiecare dată când Dumnezeu întâlnește un suflet umil — „roaba Domnului” — și disponibil, deschis la acțiunea lui Dumnezeu — „fie mie… ” —, Dumnezeu vine să umple ființa și viața sa. Maria, plină de Dumnezeu, la trecerea lui, îl dăruiește. 

Aceasta este calea creștină: a ne încredința voinței Domnului, a ne umple de el și a-l da celorlalți.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013