MÂNA DREAPTĂ A LUI DUMNEZEU

O soră a carității relata următoarea favoare obținută prin mijlocirea sfântului Iosif:

În azilul de bătrâni în care se afla – acum câțiva ani buni – au primit cadou un televizor. L-au dat bărbaților, ca să poată urmări meciurile de fotbal. Însă și bătrânelele doreau un televizor.

Măicuța a găsit o ascuțitoare în formă de televizor și a pus-o în mâna dreaptă a unei statui de-a sfântului Iosif pe care o aveau în încăperea portarului. În aceeași zi, un doctor, cunoscut de-al casei, a venit să viziteze o rudă de-a sa. Văzându-l pe sfântul Iosif cu acel fleac în mână, a întrebat-o pe măicuță ce însemna aceasta. Ea i-a explicat că aveau nevoie de un televizor, că i-l ceruse sfântului Iosif și, pentru ca nu cumva să uite, i-a pus în mână acea ascuțitoare, până când se va obține ceea ce s-a cerut.

Pe medic l-a pufnit râsul și, foarte convins, îi spuse măicuței să nu aștepte de la sfântul Iosif vreun televizor.

Reveni săptămâna următoare. Statuia avea în continuare fleacul acela în mână. Râzând, îi spuse măicuței:

– Sfântul Iosif pare că dă greș. Încă nu le-a adus televizorul.

– Încă nu – răspunse măicuța.

Băgă mâna în buzunar, scoase portofelul, luă câteva bancnote de 5.000 de pesetas și i le dădu spunând:

– Poftiți. Cumpărați televizorul, că sfântul Iosif n-o să vi-l aducă.

Măicuța luă banii gândindu-se: sigur, nu-l va aduce, pentru că tocmai l-a adus.

Nu reușim să-l vedem pe Domnul, să descoperim mâna sa în lucrurile obișnuite. Vrem să se manifeste în mod pompos. Lui Dumnezeu însă pare că-i place să treacă nevăzut. Nu că el nu ar acționa. Ceea ce se întâmplă e că nu știm să-l vedem.