MÂNA MAMEI

Episcopul Fulton J. Sheen, într-un mesaj radiofonic din 11 februarie 1951, a relatat următoarea întâmplare:

„Cunosc un evreu care, în timpul războiului mondial, s-a ascuns împreună cu alți patru soldați austrieci în craterul produs de o bombă.

Bucăți de mitralieră zburau în toate părțile.

Dintr-o dată, o bombă i-a ucis pe cei patru tovarăși.

Evreul luă rozariul unuia dintre ei și începu să se roage. Îl știa din memorie, pentru că l-a auzit recitat de nenumărate ori. Terminând primul mister, i se păru că trebuie să părăsească acea groapă. Se târî prin noroi și se ascunse într-o altă gaură. În momentul acela, o nouă bombă explodă tocmai în locul pe care abia îl părăsise evreul.

La sfârșitul fiecărui mister s-a mutat în alt refugiu. Patru explozii s-au succedat în gropile pe care le părăsise.

Și-a salvat viața și, drept recunoștință, și-a propus să și-o dedice Domnului nostru și preasfintei sale Maici.

Odată încheiat războiul, a trebuit să treacă prin noi suferințe; familia sa a pierit, fiind exterminată de Hitler. Totuși, evreul și-a menținut promisiunea. L-am botezat anul trecut. Acum se află într-un seminar și studiază pentru a deveni preot”.

O mamă întotdeauna se îngrijește de fiii săi. Știe foarte bine că nu toți au nevoie de același lucru și-i dă fiecăruia ceea ce îi este de trebuință.

La fel face preasfânta Fecioară Maria. Numai că ea are mai multe posibilități decât oricare altă mamă.