Un om de știință descoperi arta de a crea copii ale lui însuși atât de perfect, încât era imposibil să distingi originalul de reproducere. Într-o zi află că îngerul morții îl căuta și creă douăsprezece copii pentru a-l păcăli atunci când va sosi.

Îngerul nu știa cum să afle care dintre cele treisprezece exemplare ce se aflau în fața lui era omul de știință. Îi lăsă pe toți în pace și se întoarse în cer. Dar nu pentru mult timp. Întrucât era expert în natura omenească, se gândi să-i întindă o cursă. Reveni și-i spuse:

– Dumneavoastră trebuie să fiți un om de geniu, domnule, ca să puteți reuși niște reproduceri atât de perfecte. Am descoperit însă că lucrarea dumneavoastră are un defect, un singur și minuscul defect.

Omul de știintă făcu un pas înainte și strigă:

– Imposibil! unde se află acest defect?

– Chiar aici – răspunse îngerul, în timp ce-l luă pe omul de  știință de printre reproducerile sale și-l duse cu sine.

 

„Singurul lucru necesar pentru a scoate la iveală egoul este un cuvânt de laudă sau de critică”.

Omul de știință nu admitea ca opera lui să aibă vreo greșeală. Mândria i-a fost spre pieire.

Care este reacția mea în fața măgulirii și a criticii? Cel care face lucrurile pentru Dumnezeu și față de Dumnezeu dă puțină importanță părerilor omenești. Cel care nu-l are pe Dumnezeu obișnuiește să danseze după cum i se cântă. Câți nu gândesc și simt în particular într-un fel, iar în public se arată altfel!

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013